Pași spre infinit

  „Nu suntem obișnuiți să ne vedem sinele cel adevărat (...). Chiar și în fața unei oglinzi ne ajustăm trăsăturile astfel încât să corespund...

Un an fără râsul ei colorat. Prima bunică care s-a întors acasă, fără drept de apel. Hotărâtă și deschisă necunoscutului. De ce? Pentru că a...

Pe o bancă de ciment, cu genunchii adunați sub bărbie  inspir, îmbătată de briza mării și cu ochii pierduți în malurile ei, în care-și sparg...