MARIONETA

Imagine preluată de pe: http://www.santiagoturismo.com/galeria-fotografica/2389 

Mintea-ți e pierdută în adâncuri și

Respirând timorat după cortină,

Cu trupul sleit de putere

Orbecăi în noapte, fără avere,

Visându-ți armata de argați

Căreia-i poruncești tu, un mare împărat...

Cine ești tu, ființă fără chip?

De ce te-a părăsit identitatea,

Lăsându-te pradă neștiinței,

Atunci când s-a-mpărțit dreptatea?

În mâinile cui te afli

Când dansezi după poruncă

Și nu te oprești din muncă,

Deși ești golit de esență și tânjești după visare...?

Rațiunea plecată îți e de o perioadă

Picioarele-ți mișcă necontenit;

Sângele a obosit să mai urce prin vene

Să-ți anime sufletul golit -

Și nu-l mai trezește nici o magică baghetă

De când tu ai rămas abandonat,

O biată marionetă...