 |
| http://www.anidescoala.ro/divertisment/timp-liber/cinema/micul-print-3d-premiera-pe-4-decembrie-ce-putem-invata-din-capodopera-lui-antoine-de-saint-exupery/ |
Pentru tine, cu multă
dragoste...
Martie 2017
Doi ochi mari și căprui te privesc cu multă dragoste:
citești în ei iubirea aceea, care mocnea de mult timp în inima ei; nerăbdarea
de a te vedea; liniștea așternută în suflet odată cu venirea ta pe lume; dar și
neliniștea - va fi ea, oare, ceea ce îți dorești? Se va ridica ea la nivelul
așteptărilor tale?
Încerci sa îi spui că nu pentru asta ai ales-o, că nu
cauți perfecțiunea în ea și în această lume, căci tu ai alte planuri, pe care
le veți descoperi împreună...
Dar nu poți silabisi. Încă nu poți. Ea te va învăța cum
să faci asta și va mai trece ceva timp...
Până atunci, însă, e bine să gângurești la sânul ei, să
te uiți în ochii ei, să o lași să te mângâie, să te sărute, să te legene, să te
adoarmă, pentru ca mai apoi, pe când deschizi ochișorii, să te pierzi din nou
în aceeași privire ușor nedumerită, care nu înțelege cum poți să fi atât de
real și de perfect.
Ea este mama ta, iar tu ești pruncul ei. Ce minune v-a
adus împreună?
După un timp...
Atunci când ești mic, ai visuri mărețe... tot ceea ce îți
dorești, tot ceea ce îți planifici, par a
fi aspirații mari în raport cu puiul de om care ești deocamdată.
Ea este lângă tine să te încurajeze, să nu te lase să îți
abandonezi drumul atunci când pare atât de ușor un altul.
Ea te învață să mănânci, să vorbești, să faci primii
pași, să te joci, să zâmbești din suflet și sa fii bun.
Cândva, după ani și ani...
Odată cu trecerea timpului, crești și devii un om mare.
Ea este încă lângă tine și va fi până la sfârșitul vieții sale, chiar dacă acum
nu te mai poate cocoloşi așa cum o facea când erai bebe, nu te mai poate legăna pe
picioare, nici dezmierda la sânul ei.
Constați că odată cu transformarea ta în omul mare care
ești acum, visurile de altă dată par tot mai mici, tot mai mărunte, tot mai
îndepărtate...
Ei, ce-i de făcut, oare – când deși ești mare, te simți
atât de mic într-o lume parcă fără margini? Neliniștea îți acaparează sufletul
și nu îți dorești nimic altceva decât să te refugiezi în brațele ei, chiar dacă
acum nu te mai pot cuprinde cu totul; îți dorești să te pierzi în parfumul ei,
în calmul ei interior, în cuvintele ei de mama buna, în mângâierile ei calde.
Iar ea... Va fi mereu în umbra ta, să ți se arate la cea
mai mica chemare... Pentru că indiferent cât de mare ești, vei rămâne mereu puiul ei.
Și oricât de îndepărtate îți sunt acum visurile, ea le va prinde cu o sfoară și
le va atrage spre tine. Pentru că ea e o
zeiță, e zeița ta, care din nimic face multe și care te va iubi mereu
necondiționat.
Iar lucrul acesta îl vei simți ori de câte ori îi vei
privi ochii mari și curioși, aceia care te-au întâmpinat când ai venit pe
lume...
Articolul acesta este
despre noi, femei și mame, mame și femei... Cu alte cuvinte, ființele complexe
și neînțelese care suntem, mereu perfectibile, deși aparent perfecte... Mereu
dornice de alint și de îmbrățișări, deși putem muta munții din loc și rezista
eroic în fața greutăților. Fragile, dar războinice și imbatabile când e vorba
de a ne apăra ființele pe care le iubim.
DIN TOATA INIMA... LA
MULȚI ANI!!! 💖💖💖
