AU ÎNFLORIT CIREȘII

 

Cireșul din curtea bunicilor

Au înflorit cireșii și miroase a Rai;
Minunate sunt clipele în care
Pe fundalul unui cer albastru, limpede,
precum ale noastre simțăminte,
Spulberând tăcerea dintre noi,
Îmi spui că petalele lor îmi seamănă în obraji.
 
Aproape de noi, în iarbă
Un mic  greieriaș,
Ne ține companie în această noapte
Și este atât de bun și de special,
Cântându-i lui Dumnezeu serenade,
Pe care le auzim și noi, fiind
Mângâieri și pentru inimile noastre,
Prin iubirea sa neprihănită,
Ridicată spre cer, prin fiecare notă.
 
Văd o mare stea, ce pare a-mi vorbi
Și ce bine ar fi de-aș înțelege-o
Înainte de a pieri!
În ea, mă oglindesc
Și îl zăresc pe Tu, jumătate din eu,
Pe care îl văd invers
Prin steaua mea, îmbrăcată în catifea -
Așa pare de aici, de unde sunt.
Cum o fi, oare, de aproape?
 
 
De închid ochii și plec departe,
Prinde-mă bine de picioare
și ține-mă lângă tine;
Pentru că, vezi tu,
Acesta ne-a fost rostul
de atunci și până azi –
Eu, o visătoare,
Tu prins bine, în cotidian și totuși
Împreună, pe Pământ.
 
Ți-am spus deja că au înflorit cireșii?
În luna lui april miroase a Rai
Și din inima mea
Prin iubire răsari...

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 4/2023