Ancheta CADRAN: Cum îl mai omagiem pe Eminescu?

 

1. Dacă am ajuns azi să ne întrebăm de ce trebuie omagiat un poet al cărei măreții depășește cu mult hotarele țării sale mult iubite - România, înseamnă că ceva s-a întâmplat în ultimii ani, iar acel ceva nu este deloc îmbucurător.
Eminescu trebuie omagiat, pentru că este atât un drept, cât și o obligație a românilor. Nu avem voie să îl uităm pe Eminescu și să cădem în vidul delăsării; prin operele sale, acest poet sădește în inimile noastre iubirea pentru poezie și deschide orizonturi nemărginite, atât prin sinceritatea sentimentelor sale cât și prin simbolistica din versurile sale. A lăsat în urma sa un tezaur… Și totuși, am remarcat și eu neîndeplinirea datoriei românilor de a-l omagia pe marele poet așa cum se cuvine, prin sărăcia evenimentelor organizate în acest sens, lipsa prezenței la aceste evenimente, lipsa operelor poetului din manualele elevilor, etc.
Ceea ce se întâmplă nu se numește evoluție. Eminescu trebuie citit, recitit și predat cu un mai mare elan tinerelor generații. Ce să culegem peste ani, dacă azi nu plantăm nici o sămânță?
 
2. Pentru omagierea acestui poet trebuie unite mai multe „forțe”, care să se întânească în cadrul evenimentelor special dedicate domniei sale:  ale reprezentanţilor administraţiei publice (în special, locale), ale instituţiilor de cultură şi unităţilor de învăţământ, cu ale personalităţilor din lumea literară, de exemplu scriitori şi poeţi și, nu în ultimul rând, cu asociațiile culturale, alături de toți oamenii ce-l poartă în inimi pe poetul Mihai Eminescu.
Memoria sa merită și trebuie slăvită, pentru ca versurile sale să rămână în mintea și în sufletul nostru, așa cum și-a dorit marele poet al acestei țări: „Cum n-oi mai fi pribeag / De-atunci înainte,/ M-or troieni cu drag/ Aduceri aminte./ (...) Va geme de patemi/ Al mării aspru cânt.../ Ci eu voi fi pământ/ În singurătate-mi.” - Mai am un singur dor - Mihai Eminescu.
 
3.      Cine ar trebui să inițieze acțiuni omagiale? - Bună întrebare! Toți românii ce-l iubesc pe acest mare poet, în frunte cu cei ce dețin puterea de a face acest lucru cu o mai mare ușurință, de la reprezentații administrației publice și până la cititorii versurilor eminescine. Unde suntem, din câți am fost?
Nu neg că m-am întrebat de unde se trage această delăsare în comemorarea poetului, când este de necontestat contribuţia sa la desăvârşirea limbii române literare.
Am ajuns la concluzia că el nu a fost uitat de iubitorii de cultură. Și atunci, toți cei ce îl iubim, avem datoria să nu cedăm în fața superficialității.
Dacă aș întalni pe cineva – indiferent de generație/etnie/nivel de cultură - care mi-ar răspunde cu o negație la întrebarea: Știi cine este Mihai Eminescu?, i-aș învedera tristețea din versurile eminescine pentru a descrie exact ceea ce simt: „De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, / De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,/ Să fac să rump-o lume ce sfâşie-n tăcere/ Zdrobit sufletul meu.” - Amorul unei marmurei - Mihai Eminescu.
Îmi impun să sper, totuși, ca lumea să nu sfâșie-n tăcere, în ceea ce privește comoara culturală dăruită de acest om, acestui pământ.
Așa ar trebui să îl omagiem pe Eminescu: zilnic, prin neuitare, iar în zilele-cheie ale anului, prin organizarea unor evenimente culturale deosebite, unde dorința, voința și cultura trebuie îmbrățișate și de cei ce dețin... puterea.

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 6-7/2023.

Sursa foto: https://ziarulfaclia.ro/interesul-constant-al-poetului-mihai-eminescu-pentru-transilvania/