Când privesc valurile mării,
mângâiate de briză
Și cerul de deasupra-mi,
interminabil,
Realizez, în fața creației Tale,
cât sunt de fragilă.
Sunt nota
din trilul feeric de privighetoare,
Sunt particulă
din raza binecuvântată de soare,
Sunt copilul Tău,
după cum mi-ai spus mereu,
Dar nu Te-am auzit,
adormită fiind în Eu...
ce îmi compune trupul,
Prin fiecare globulă
ce-mi alcătuiește sângele,
Că sunt parte din Tine,
așezată sub soare,
Din tonuri sumbre
să formez culoare.
Îmi auzi cântările sufletului
Și bătăile inimii,
precum aud eu clopotele din depărtare,
Mergând pe drumul regăsirii,
cântând cât pot de tare,
Să-mi ajungă glasul până la Tine,
De aici, așezată sub Soare...
vântul bate tare
și mă lovește încet, în spate -
Știu că Îți sunt creație sublimă și fragilă,
Și printre lacrimi Îți spun
că îmi este atât de dor de tine...
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 6-7/2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu