DOUĂ SILABE

Când m-am născut
Pentru a nu știu câta oară,
O vreme am tăcut -
Să nu fiu înțeleasă
De o lume ce fuge
De taina cuvântului.

Am început să gânguresc
Și tot mai atent să privesc
Ceea ce iubesc
Și să silabisesc,
Făcându-mă auzită,
Spunându-mi taina,
Ție, ma-ma.

De atunci vorbesc
Și nu mă opresc -
Dar nu-i vorbesc oricui,
Ci doar sufletului,
Și nu oricărui suflet,
Căci nu suntem toți
În rezonanță pe acest pământ.

În fiece moment de cumpănă
Din drum nimic nu mă abate,
Căci inima mi-o liniștesc mereu,
Cu cele două silabe…

Sursa foto: https://ro.pinterest.com/auraciontos/mama-si-copilul-desen/

Dulce poezie, publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 4/2024