RESPIRĂ

 

Atunci când mintea-ți plutește în derivă,
Adună-te și întoarce-te spre tine,
Mai departe de gândire și
Ascultă-ți îndemnul ce se zbate-n lanțuri,
Apoi respiră adânc...
Respiră!
 
Acceptă inimaginabilul;
Poate că noi toți, ne perpetuăm la infinit,
Fiind supuși unei evoluții incomensurabile,
Deși aici, între pereții văzutului,
Părem a fi de-un timp,
Măsurat în respirații.
 
Dacă totuși mai crezi în acei pereți
Ce te izbesc pentru că-i vezi,
Ridică-te până când zidurile se vor perfora
Și între timp, respiră adânc...
Respiră!
 
Cândva, ne vom dilata suficient
Încât să-i trecem, ieșind din aparent.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 7/2024

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/uman-persoan%C4%83-ora%C8%99-voiaj-nepal-5343120/