TRANSMUTARE

 

Prin intențiile mele,
Îmi creez un viitor
Pe un tărâm holografic -
În care te așez
într-o barcă veche,
pe un râu,
pe care să curgi,
în ambele sensuri,
La capătul cărora să-ți fiu.
 
De simt că îmi e frică,
O las și pe ea, frica,
să curgă din mine,
pe firele de iarbă,
Iar roua să o poarte,
Din frunză, în frunză,
Până în palmele tale,
 
Iar tu să o lași să curgă
În apa pe care te poartă barca,
Ajungând la mine,
Iar eu să te primesc astfel,
Fără frica de care m-am lepădat.
 
Nu importă la ce capăt al apei
Te aștept pe un ponton,
Trecută eu, trecut și tu,
prin vâltoarea veacurilor,
Atingând aproape-veșnicia
Prin abandon,
 
Apți, într-un final, de a iubi
Și de a transcende,
Prin portalul nașterii,
Două cercuri ce se întrepătrund
În unitate,
în infinit.