POEM

 

O clipă cât un poem
Ar fi de ajuns, cât să te chem,
Printr-un firav gând,
Să fii parte din al meu cânt,
 
Cântat printr-o șoaptă
Fină, ca un lanț subțire,
Ce strălucește la gâtul meu
Numai în bătaia lunii...
 
Ce ar fi fost, de' în acea clipă
Zorii zile nu s-ar fi grăbit
S-ajungă noaptea din urmă,
Pentru a o goni –
Trezindu-mă, astfel, din visul
În care ne țineam de mână?
....................................

Va mai fi o altă clipă
În care să te chem,
Iar neauzul tău să dea naștere
unui alt poem.

Poezie publicată în Revista Cadran, Jurnal mureșean, nr. 11/2024

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/illustrations/ai-generat-balerin%C4%83-luna-femeie-8598985/