E prea iarnă încât
să-mi fie gândul la cireșii înfloriți;
Nu-mi iese calculul
zilelor luminoase
Și mă obosește ritmul
lipsit de vlagă,
aproape înțepenit.
Imi e dor
să sar, copilărește, peste umbra ta;
colind, astfel, prin închipuiri alese,
prin anotipuri în care
propria minte
îmi joacă feste,
fredonând cântece fără sonor.
Doi guguștiuci
Străbat, în zbor, via pusie;
O fi sonetul lor de amor,
cel ce ne dizolvă în distanță?
Căci le simt căldura
prin florile de gheață.
să-mi fie gândul la cireșii înfloriți;
Nu-mi iese calculul
zilelor luminoase
Și mă obosește ritmul
lipsit de vlagă,
aproape înțepenit.
să sar, copilărește, peste umbra ta;
colind, astfel, prin închipuiri alese,
prin anotipuri în care
propria minte
îmi joacă feste,
fredonând cântece fără sonor.
Străbat, în zbor, via pusie;
O fi sonetul lor de amor,
cel ce ne dizolvă în distanță?
Căci le simt căldura
prin florile de gheață.
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 2/2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu