POATE FI ETERNITATE

 

Mai mult decât o viață.
 
Atât mi-am spus, 
când le-am surprins 
mâinile îmbătranite
ce-și căutau sprijin 
una într-alta,
prin șuvoiul ploii 
ce se scurgea de pe umbrelă.
 
În acest context, mintea sau inima,
mi-a pus întrebarea 
dacă pentru ei să fie, oare, 
de-acum eternitatea? 
Să se găsească și prin alte vieți,
să-și vadă ochii limpezi 
prin toate stelele cerești? 
 
Cum or fi fost ei,
cu ani în urmă? 
În ce zi, din ce an și-n care viață
s-au zărit prin a lumii ceață 
pentru prima oară, 
semnând convenția 
pentru lumea pământească,
pentru ce aveau să-și săvârșească? 
 
Cum o fi să simți
că dintr-un anumit punct 
poate nedefinit 
dar cert, ca declanșare 
începe o altă eră, 
pentru eternitate? 
Și de ce, oare, mâinile lor
și-au dat timide întâlnire 
în ploaie, astfel încât 
privirea mea să le surprindă?

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 6/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/hand-texture-love-couple-romance-7566739/