PSEUDONIM

 

Este trecut de două noaptea;
N-am somn,
Iti scriu doar să pricepi
Ce anume din tine am iubit:
Totul…
Semnat sub pseudonim.
 
Cuvinte, mii
Îi apar prin minte
Precum roiuri -
Silabe, multe gânduri,
Unite toate într-un a fi,
Ascuns bine, între haine,
Ca într-o prăpastie,
Fără de sfârșit.
 
Privirea-i adâncă
Încărcată cu amintiri,
Acoperite toate,
De gene, emoții,
Ascunse iubiri.
 
Pufăie.
Cuvântu-i o enigmă,
Și portal îi mai poate fi
Spre o altă inimă ce-i alină
Gândurile de marmură
Noapte și zi.
 
Un mare EU
Zace-ntre straiele
Ce-i pitesc bine de tot
Sufletul mare,
De timp pârjolit.
 
Buzele-i groase -
Uscate de crivățul neiubirii,
Se strâng încet,
Aproape nevizibil,
Când inima-i geme
Și mâna sa versuri așterne,
Fără de oprire,
Și tot inima-i cere
Jertfe de argint…
 
Ochii-i celești
Aproape că i se închid
În noaptea târzie când
Trupul alungit
Refuză să asculte liniștea goală,
Dintr-o nevoie acută de timp.
 
Cu mintea-i zbuciumată,
Înghite o gură mare de apă,
Admirând clarul de lună
Pe a cerului cunună.
 
Afară poarta scârțâie
De gândurile-i zgâlțâie
Să fie vuietul vântului,
Să fie zbuciumul gândului?
 
Se miră și el
De inspirația ce-i dă năvală,
Peste calmul de altădată,
Doar văzând-o pe ea,
Precum o nimfă goală,
Ce umple golul din propria-i viață,
Iubind-o atât de puternic,
Venerând-o în taină...
 
Cu pașii mari
Măsoară odaia-ntunecată,
Privind pe sub gene -
când și când -
La hârtie și la pix.
Somn nu mai are și vrea să scrie,
Șuierand în sinea lui
Că urmează o altă noapte albă,
Când sentimente-i învie.
 
Emoționat,
Trăiește prin fiecare cuget
Și-l așterne-n prețioase versuri,
Încruntându-se, apoi zâmbind,
Cu o mână apucându-și uneori
Părul des, vâlvoi,
De tânăr încrețit.
 
Dintr-o ceașcă uitată pe masă
Miroase puternic a cafea:
Atât de rece, atât de aromată,
Și ademenitoare,
Precum pielea sa.
 
Te-am așteptat o viață-ntreagă,
Își spune oftand.
Ascuns în versuri,
Lăsând soarta să aleagă
În numele meu,           
Scriindu-ți neobosit,
Strigându-ți dorul
În lumea largă,
Sperând să ne iubim,
Semnând sub pseudonim...
 
Deasupra creștetului său,
Sprijinit de somn în coate,
Sus, deasupra casei sale,
Cerul se-ntunecă, acoperind luna
Iar îngerii plâng,
Auzind versurile sale,
Alinându-i sufletul,
Cu săruturi și praf de stele.
 
Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 7/2021