DESERT CU PORTOCALE

 

Dorind dulceața ei pe limbă,
Cu iz tropical,
Mi-a trezit pofta de acel dulce,
de nestăpânit,
Într-un aer sedentar.
 
Uit, adesea, că-n această lume
Putem fi ușor stârniți,
De o formă aproape perfectă,
Cu un miez secătuit.
 
Am căutat ca ea să fie
Zemoasă, cum îmi place mie,
Cu coaja subțire și aromată,
Ici-colo, cu pământ pătată –
După o mare toropeală, poate,
Ce-a săltat solul,
Ca în brațele ei să cadă.
 
Cu o cremă de brânză, ușoară,
Frișcă grasă, bătută în casă,
Cu zeama și pulpa din portocală,
Rezultă un desert aromat de soare,
Ce-mi poartă rimele,
Despre mine, despre ploaie…
 
Ne plouă tuturor în gură,
Gândindu-ne la… portocale.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 3/2025