VIS DE VARĂ

E atât de suavă
Mireasma trandafirilor rozalii
Dezmierdându-mi simțurile
Ce levitează-n ceasuri timpurii.
 
Îmi e bine aici,
Cu o cană de cafea-ntre palme,
Sub un soare ce mă inspiră
Să-mi scriu poveștile,
Pe nerăsuflate;
 
Unele le-am strâns
Din tăcerea unei îmbrățișări,
Iar pe altele le măsor în respirațiile
Născute din cugetări.
 
Coli galbene,
Coli prăfuite,
Se lipesc una de alta
Și cartea se închide,
Odată cu adierea vântului
Neatins de clipele închipuite.
 
Sub cerul senin,
Sunt eu, cea dintre cărți,
Cu un buchet de flori în suflet,
Așezată sub un soare,
Căruia o mierlă îi cântă,
Fiind de neoprit –
și eu și mierla,
Să visăm necontenit.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 7/2025