Pași spre infinit: SĂ NU OPREȘTI PLOAIA

Te rog doar
Să nu oprești ploaia
Și nici săritul meu naiv
În bălțile ei.

Lasă-mă să fiu copilă
Și nu mă opri din zbor;
Doar stai aproape,
Să-ți ating degetele
Printre norii pufoși
Ca vata de zahăr
Și să-ți văd zâmbetul
Printre razele de soare.

Te rog doar
Să nu oprești ploaia!
Las-o, așadar,
Să ne picure dintr-un suflet,
Într-altul.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11-12/2025