ÎN RĂSTIMP

 

Prin câte locuri s-a perindat 
Sub atâtea ceruri s-a uitat - 
El, raționalul, ce ticăie-n gol
Ca un ceas, pe un perete scorojit,
fentat de mirajul propriului amor...
 
A rămas blocat în răstimp
Și ce ironie, pe alocuri fiind
Atâta forfotă, pe potecile roase
Ce despart munții de sare 
Fațetați într-o singură culoare...
 
În a sa neticăială,
Vântul bate de jos în sus
Și slovele s-au adunat haotic 
În strofe fără rimă
Taman la polul opus
Al inimii mele.
 
Dintre toate mirările din lume
Am ales-o fără să gândesc 
pe cea mai neînțeleasă;
Nelămurită chiar și atunci când 
Urechea mi se lipește de stern,
Auzind un cord cum bate 
Fericit în etern...

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 1/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/clock-movement-time-time-indicating-2015460/