DESCÂNT

În zadar...
Picur din mine stropi de apă,
Mari, greoi,
Pe un pământ însetat - 
Un sol ce-mi cerșește 
Mai mult, să-i dau,
Mai mult, să-mi vindec
Prin uscăciunea lui
Rănile, 
să-mi facă scoarță.

În zadar...
Florile-mi dezmiardă pielea
Și-mi parfumează inima,
Zâmbindu-mi dulce,
Mai dulce decât...

Mai aproape de mine 
Prin suflu proaspăt și cânt,
Decât atunci când...

În zadar...
M-adoarme noaptea
Prea adânc, mult prea profund,
Încât cad, 
din aproape în aproape,
Până mă scufund în mine
Tot mai departe,
De o lume-iluzie,
O lume frumoasă,
Ca o piesă de teatru 
Neînțeleasă, precum...

Aievea, aievea...
Mi-am spus că sunt mai mult;
Mult mai mult de-o clipită,
Și-am adormit visând 
Că dansez printre stelele în care
N-am simțit pământ arid 
Care să-mi tragă sufletul 
Atât de adânc în el,
Încât să nu mai simt parfumul
Florilor și al tău, 
Prea scufundată în abisul nopților 
Din care nu m-am mai trezit,
Decât căzând,
De jos, în sus, 
Printr-un descânt

Al meu.

Sursa foto: https://folclor-romanesc.ro/mitul-ielelor-stapanele-vantului/