 |
| Gingășie. Emoție. Frumusețe. |
Dacă cineva m-ar întreba
de' te cunosc,
Și dacă știu ce ți-ar face bine
să simți,
Aș zâmbi și i-aș spune, melancolic
- poate,
Că mai bine decât tine,
trăind în acești timpi.
Am scris, de-a lungul vieții,
multe poezii –
Confesiunile mele,
îmbrăcate atent în versuri,
Ce apasă în profunzime,
precum nopțile lungi
Adânci și autentice,
lipsite de promisiuni.
Unele simțiri sunt sortite,
A rămâne amintiri netrăite,
Așa, ca un tablou neprivit
Sau ca un recital tot repetat,
Și abandonat în public,
după primele silabe...
Trec pe lângă noi clipe
atât de prețioase,
Iar noi ne lăsăm furați
de mediocritate și de neiubiri,
Fără a vedea, fără a simți că a trăi
– se poate.
Aș vrea să opresc aceste clipe,
Și în suflet să le țin,
Aidoma unor fluturi așezați
Pe un umăr dezgolit.
de' te cunosc,
Și dacă știu ce ți-ar face bine
să simți,
Aș zâmbi și i-aș spune, melancolic
- poate,
Că mai bine decât tine,
trăind în acești timpi.
multe poezii –
Confesiunile mele,
îmbrăcate atent în versuri,
Ce apasă în profunzime,
precum nopțile lungi
Adânci și autentice,
lipsite de promisiuni.
A rămâne amintiri netrăite,
Așa, ca un tablou neprivit
Sau ca un recital tot repetat,
Și abandonat în public,
după primele silabe...
atât de prețioase,
Iar noi ne lăsăm furați
de mediocritate și de neiubiri,
Fără a vedea, fără a simți că a trăi
– se poate.
Și în suflet să le țin,
Aidoma unor fluturi așezați
Pe un umăr dezgolit.
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 6/2024
Să fie un strigăt, să fie o șoaptă, printr-o piesă minunată... ❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu