MALUL RÂULUI STYX

 

E un total dezacord
Lipsit de sens,
Să fii atât de orb
Când ai sub tălpi
Întreaga Creație
Și în mâini
Întregul Univers,
Crezând că a le dormi,
E suficient,
Având dreptul de a visa,
Doar ca să devii...
 
Modelând un punct fix,
Din vedere, în suflet,
Mă bucur de plimbare,
Străbătând râul Styx,
Atingând puțin din moarte
Și mai mult din viață,
Spre a echilibra, astfel,
Ideea de nemurire
Între cele două maluri ale sale.
 
Barca mângâie valurile,
Și, din inerție,
Se-ndreaptă spre malul acela
Ce-mi creionează
Drumul de urmat;
N-am decât să mă ghidez
După Soare, Lună
Și cerul înstelat.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 8/2025

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/landscape-sunset-river-nature-sun-982178/