Dacă aș fi un bulb de ceapă, iar sufletul tău ar fi dornic să mă ajungă, ar trebui să cunoști rostul fiecărei foi care mă alcătuiește, căci ele, împreună, îmi învelesc sufletul.
Astfel, ar trebui să ghicești cum să pătrunzi prin fiecare strat, fără să îl strici, căci misiunea fiecăruia este de a mă adăposti cât mai în siguranță.
În fond, ele, straturile, sunt alegerile mele; să fii furios pe existența vreunuia e ca și cum mi-ai contesta înțelepciunea de a-l alege. Să vrei să vindeci, poate, acolo unde s-a deteriorat, cu timpul, aceasta e o altă poveste. O poveste frumoasă, nu ca aceea în care m-ai smulge, puțin câte puțin, din ceea ce sunt.
Povestea pe care aș vrea să mi-o spui chiar tu, e aceea în care îmi prezinți o altă alternativă, în timp ce eu te-aș asculta sfioasă. Poate că, la început, nu mi-ar veni să cred că ești realitate; apoi, aș trece de la ușoara stare de disconfort (pentru că ai pătruns în universul meu), la cea de acceptare, urmată de eliberare.
Aș înțelege că sunt acceptată, că pot primi, având loc eliberarea de corsetul care mă strânge. Drumul principal cunoaște multe bifurcații, iar acestea sunt variante mai grele de a ajunge, în final, la destinație.
Cum am ajuns în corset? Am ales prea multe bifurcații și mi-a fost necesar. A avut rolul lui, ținându-mi lipite părțile din mine care s-au revoltat și ar fi vrut să se dezmembreze. El e parte din furia și înverșunarea mea. M-am întors împotriva mea și am început să arunc în mine cu tot ce mi-a ieșit în cale; probabil de ciudă, că n-am mers pe drumul principal.
Astfel, foile de ceapă sunt cele ce îmi poartă cicatricile; unele sunt nevăzute, le simt doar eu, pe interior, iar altele sunt vizibile și le simt și mai profund, ori de câte ori le ating. În cazul lor, durerea îmbracă o formă și îmi e mai ușor să o privesc. Nu mă confrunt cu ea. A trecut prea mult timp, în care am avut vreme să învăț să trăiesc cu umbrele și să mi le integrez.
Un strat îmi e credința, un altul îmi e înțelepciunea. O altă foaie care mă îmbracă e iubirea – acesta este stratul magic. O foaie mai sensibilă, influențată de toate celelalte, e liniștea. Un alt strat e ego-ul, care mă poate transforma în feluri incredibile, nu tocmai de lăudat. Noroc că e controlat de următorul strat, acesta fiind echilibrul...
Pot fi în multe feluri – pot fi 12 oameni în unul singur și acești 12 oameni s-ar putea diviza în alți 12 și tot așa...
Dar în adâncul lor e o singură sclipire, nealterată: un suflet fără timp, un suflet nemărginit și curajos, care s-a acoperit de straturi pentru a percepe lumea prin fiecare dintre ele, pentru a descoperi Creația, atât cât i-a fost dat, inclusiv să te recunoască.
Nu distruge straturile.
Bucătăria chiar este un spațiu al metamorfozei.
Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 8/2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu