MAREA ILUZIILOR

 

Am naufragiat în larg 
Și m-am oprit 
Înainte de a mă scufunda de tot
În adâncul sugrumat
De tot ce a sustras
Din mijlocul valurilor. 
 
Bogăția din inimă mea
A fost prea pură
Pentru lumea ta
În care florile de nu-mă-uita
Sunt mult prea naive
Față de măiestria altor flori 
De care te-mpiedici peste tot,
prin târguri și piețe.
 
Lumea noastră,
Lumea mea frumoasă 
E, cu adevărat, un loc magic
O îmbinare a iluziilor,
În care pot rămâne adevăr -
ce îmi e cunoscut,
cu prețul că toate dor. 
 
Trecutul doarme liniștit 
În cufărul său din lemn amorțit
Blocat în timpul netrecut 
Păzit de un Cerber de temut,
Ce nu poate fi plimbat
prin lume ori prin alte vise,
Fiind prea treaz
În propria iluzie. 
 
Așadar,
drumul devine mai complex 
în regăsirea noastră,
suflete rătăcitoare 
dureros de răbdătoare…

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 9/2026
Lunar pentru minte, inimă și literatură
Redactor-șef Nicolae Băciuț

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/sunset-sea-sailing-boat-boat-water-3918693/