Pe atunci, când noi
ne eram,
Și când tu erai
la unison cu bătaia inimii mele,
ai ales să-mi mai rămâi -
Cât să te mai văd o dată,
Prin ochii mei căprui.
De atunci ne trăim timpul
În propria visare -
Tu fiind prins și în a mea
Și-n lumile prin care trec,
Doar pentru că am ales
să le trecem, îți mai amintești?
Așadar, pe atunci, când noi ne eram
Și inimile noastre băteau la unison,
ai ales să-mi mai rămâi -
Cât să te mai văd o dată
Prin ochii mei, de orice culoare,
Și să te țin în ei cât ține nesfârșitul:
În eternitate...
Și când tu erai
la unison cu bătaia inimii mele,
ai ales să-mi mai rămâi -
Cât să te mai văd o dată,
Prin ochii mei căprui.
În propria visare -
Tu fiind prins și în a mea
Și-n lumile prin care trec,
Doar pentru că am ales
să le trecem, îți mai amintești?
Și inimile noastre băteau la unison,
ai ales să-mi mai rămâi -
Cât să te mai văd o dată
Prin ochii mei, de orice culoare,
Și să te țin în ei cât ține nesfârșitul:
În eternitate...
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 1/2024
Minunat de frumos
RăspundețiȘtergere:) Mulțumesc!!!
Ștergere