E ca un șarpe -
Râul de timp înghețat
Și de razele lunii uitat,
Topit pentru o clipă
Într-o cupă cu vin
Atât de amar,
cu iz de pelin...
În tabloul de ceară
Fluturi roz încep să apară
De nicăieri -
Devenindu-mi enigmă,
Purtând pe ale lor aripi
A lumii vină...
Vina de a fi culoare,
Într-un spațiu ce pendulează
Între viață și moarte,
Printre ape limpezi
Și noroi pe sub lespezi,
Împiedicând din mers
Tot al doilea sens...
Părem a fi
aruncați în brațele vântului,
sub cerul static
din tabloul de ceară,
în care ne trezim buimaci,
respirând viață sacadat,
valsând după ureche,
printre notele muzicale.
E necesar, pesemne,
să ne potrivim pașii.
