TABLOUL DE CEARĂ

E ca un șarpe -
Râul de timp înghețat 
Și de razele lunii uitat,
Topit pentru o clipă
Într-o cupă cu vin 
Atât de amar,
cu iz de pelin...

În tabloul de ceară
Fluturi roz încep să apară
De nicăieri - 
Devenindu-mi enigmă,
Purtând pe ale lor aripi
A lumii vină...

Vina de a fi culoare,
Într-un spațiu ce pendulează 
Între viață și moarte,
Printre ape limpezi 
Și noroi pe sub lespezi,
Împiedicând din mers
Tot al doilea sens...

Părem a fi 
aruncați în brațele vântului,
sub cerul static 
din tabloul de ceară,
în care ne trezim buimaci,
respirând viață sacadat,
valsând după ureche,
printre notele muzicale.

E necesar, pesemne,
să ne potrivim pașii.