JOCUL STROFELOR

 

Nu departe de tine,
Îmi așez cuvintele,
Ce se alipesc cu sete,
Formând prima strofă
Pe altele să le aștepte.
 
Ce înseamnă „departe”?
Poate te întrebi...
Să știi că e acolo
Unde ochiul nu vede,
Dar inima-ți ajunge
Fără să mergi.
 
Între doi plopi-pereche,
Rostesc alte cuvinte
Cu glas hotărât,
Pentru a doua strofă –
Prinsă între ei,
Ca un hamac,
Clătinându-se alene.
 
În largul iubitei mele mări,
Ajung alte cuvinte,
Purtate de doruri crunte,
Ce ating luciul apei,
În care se reflectă luna –
Mândră și perfectă,
Într-a treia strofă,
Străbătând furtuna.
 
Palmele mi se afundă
În țărmul umed și nisipos,
Când contemplu prea pierdută
La poveștile pe care le scriu,
Departe de tine și de prima strofă.
 
Acel departe n-ar mai exista
Dacă aș scormoni după tine
Până în adâncul sufletului –
Aș face-o, dacă aș putea;
Și da, te-aș scoate de acolo
Fără să clipesc
 
Și te-aș urca în a doua strofă,
Care să te arunce cu avânt în a treia,
Iar briza mării să te aducă
Exact așa cum ești,
Lângă mine.
 
Dar mă opresc aici.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 7/2024