Ca o copilă, scriu o poveste,
Pe care o citesc, mai apoi, cu voce tare;
E despre Universul pe care pot să îl cuprind,
De' vreau, în ale mele brațe,
Deschizându-le perfect
Și perpedincular cu pământul
Ce pe sub tăpi îmi trece.
Cu capul lăsat ușor pe spate,
Îmi așez privirea peste corpurile cerești
Ce mi se arată în această noapte;
Și pentru a fi sigură că le-am prins pe toate,
Chiar și pe cele din lateralul adânc
Și din spate,
Încep, încet, a mă roti,
Ca un ceas, ce-și măsoară propriul timp.
Primesc cu brațele deschise roua,
Ce-mi sărută rece buzele între-deschise,
Cu ochii fixând tot necunoscutul
Căruia mi-am servit destinul,
Pendulând, în continuare,
Prin verbul a trece...
Iau cu mine în casă
această filă-deznodământ
Și privesc din nou prin fereastra
În care el mi se arată
Atât de puțin și de neclar;
Așa nu-mi ești de ajuns! îmi spun,
Zâmbind mulțumită,
Ținând Universul în brațe.
Pe care o citesc, mai apoi, cu voce tare;
E despre Universul pe care pot să îl cuprind,
De' vreau, în ale mele brațe,
Deschizându-le perfect
Și perpedincular cu pământul
Ce pe sub tăpi îmi trece.
Îmi așez privirea peste corpurile cerești
Ce mi se arată în această noapte;
Și pentru a fi sigură că le-am prins pe toate,
Chiar și pe cele din lateralul adânc
Și din spate,
Încep, încet, a mă roti,
Ca un ceas, ce-și măsoară propriul timp.
Ce-mi sărută rece buzele între-deschise,
Cu ochii fixând tot necunoscutul
Căruia mi-am servit destinul,
Pendulând, în continuare,
Prin verbul a trece...
această filă-deznodământ
Și privesc din nou prin fereastra
În care el mi se arată
Atât de puțin și de neclar;
Așa nu-mi ești de ajuns! îmi spun,
Zâmbind mulțumită,
Ținând Universul în brațe.
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 12/2024
Sursa foto: https://stock.adobe.com/ro/search/images?k=looking+into+night+sky&search_page=2&asset_id=138330023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu