Nimicul nu doboară,
Doar creează goluri adânci
În care ne împotmolim
Ca-n smoala
Din care apoi suntem rupți,
în mii de bucăți
și ridicați spre lumină,
fiind luați în brațe,
cu multă iubire
și mai mult de o clipă.
În urma noastră,
Rămân matrițele durerii
Întoarse pe dos de briza mării
și sărutate cu gust sărat,
așternându-se, în final, peste toate,
petalele florilor de nu-mă-uita.
Privind în urmele netrecute,
Se simte răsuflarea de dinainte
Apăsată de scrijelitul unghiilor
În smoala groasă,
Inundată de lacrimi nepricepute...
Acest peisaj anost,
Îl scutur puțin,
Pășind în el, zâmbind,
Așezându-mă lângă tine -
Cel ce ai fost cândva -
Și îți spun că îmi e bine.
Doar creează goluri adânci
În care ne împotmolim
Ca-n smoala
Din care apoi suntem rupți,
în mii de bucăți
și ridicați spre lumină,
fiind luați în brațe,
cu multă iubire
și mai mult de o clipă.
Rămân matrițele durerii
Întoarse pe dos de briza mării
și sărutate cu gust sărat,
așternându-se, în final, peste toate,
petalele florilor de nu-mă-uita.
Se simte răsuflarea de dinainte
Apăsată de scrijelitul unghiilor
În smoala groasă,
Inundată de lacrimi nepricepute...
Îl scutur puțin,
Pășind în el, zâmbind,
Așezându-mă lângă tine -
Cel ce ai fost cândva -
Și îți spun că îmi e bine.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nu-m%C4%83-uita#/media/Fi%C8%99ier:Myosotis_ramosissima_W.jpg
„Remember” by Omkara:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu