IPOTEZĂ

 

Ipotetic vorbind,
Dac-am pleca subit,
Fiecare în zarea lui,
Așa cum ar presupune
Un oarecare firesc,
Al celor două lumi
Ce ne absorb,
N-am gusta niciunul
Din nemărginirea infinitului
Pentru că am sta
Unul fără celălalt
În tăcerea de granit.
 
Ai recunoaște, oare,
Magia din inversul fiecărui apus,
Ce se arată diferit,
Din fiecare cer –
Dacă n-aș fi eu
Și dacă n-ai fi tu,
Incompleți, desigur,
aborbiți de două lumi?
 
Cât de seacă ar fi
Această ipoteză,
Fără doi creați
Într-o a treia lume,
Pentru a fi în antiteză…