DACĂ SUNT CUVÂNTUL

 

Înainte de a fi cuvânt 
Șoptit spre pământ,
Am fost sentiment 
Purtat de vânt,
Printre stele.

Dacă sunt cuvântul,
Ce-mi îmbracă suflul,
tu... ce-mi ești, 
Dacă n-am ales să-mi fii
alăturat, prin cratimă?

Știi, vreau să las ceva lumii - 
să las ceva în urma mea,
Mai mult ca urmele de hologramă,
Sau o imagine drăguță,
De pus în ramă.

Voit am ales cuvântul 
Să mă îmbrace din ieri,
în acest azi sublim
Și să mă învelească
cu grijă, 
în timpurile viitoare,
în clipele înfloritoare.

Îmi va fi haină tandră
Pentru sufletul neobosit
În a se întregi, 
Trecut prin veci,
Prin vremuri calde 
și timpuri reci.

Unde e, oare
O fisură, oricât de mică
Să pot cunoaște Lumea
Vie fiind, 
prin scobitura ei rigidă?

Căci lumea ce-o ating, 
este, deocamdată,
lumea noastră - 
Pentru doi poli,
Înjumătățită perfect 
Și totuși nu ne ajunge,

Căci nu ți-am fost,
Nealegând ca tu să-mi fii - 
De-ar fi să dau crezare 
Trăirilor albe,
din nopțile târzii.