CAMELEON

Un câmp translucid
Cuprins de vârtejuri
Își varsă suspinele
De culoarea cognacului
În adâncul osemintelor.
 
Doboară și adună
În roșu aprins,
Scrâșnetele din inimă,
Călcând peste orice putere
De a respira mai multă viață,
De trimis în plămâni.
 
Cu verde-sidef mi-am conturat ochii
Între-deschiși în amurgul
Ce a privit adânc în mine,
Dând peste dorința de plenitudine,
Iar ea, dorința, a îmbrăcat
Nuanță de negru-tăciune
Pentru că eu i-am cerut...
 
Și de aceea, câmpul -
Nonculoare inițial -
A fost cuprins de vârtejuri
Ce l-au dezordonat
Împroșcându-l cu nuanțe de cognac,
Roșu aprins, verde-sidef,
Haos de culoarea amurgului
Și negru-tăciune.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 9-10/2025