ÎNTR-O VIAȚĂ VIITOARE

 

Așa e,
Uneori suntem orbi
Cu adevărul în față,
Parte dintr-un real
Mai puțin fals ca închipuirea
Unei succesiuni de episoade
Proiectate în minți bolnave.
 
Așa e,
Uneori suntem atât de mici
În fața planurilor mărunte
Ce alcătuiesc alte planuri,
Mai mărețe,
Atât de mici, încât ne pierdem
Printre atâtea amănunte...
 
Și atunci... eu de ce caut?
De ce să nu fiu oarbă
Și atât de mică,
Să mă pierd și eu
Prin episoade și realități
Pe care să le cuprind,
Fără vină?
 
Iar alții... sunt atât de vii
Și departe de muritori,
Încât nu-i putem atinge,
Oricât de întinse spre ei
Și rugătoare
Ne-ar fi brațele.
 
Așa e,
Căile sunt diferite.
Unele, presărate cu orbire,
Altele, cu mărinimie,
În altele ne regăsim,
Pentru a iubi;
În altele întindem brațele
Pentru a rămâne goale
De tot ceea ce ar putea fi plin
Într-o viață viitoare...

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 9-10/2025

Sursa foto: https://www.divahair.ro/timp_liber/cat-traieste-o-furnica-si-alte-curiozitati-despre-aceasta-insecta