EVENIMENTUL „Dincolo de microfon: Voce pentru cei care nu sunt auziți”

 

În această toamnă, Hotel Plaza Mureș a găzduit evenimentul caritabil Dincolo de microfon: Voce pentru cei care nu sunt auziți.
Peste 100 de oameni s-au întâlnit în inima orașului Târgu Mureș, ghidați de suflete, fiind purtați dincolo de microfon, acolo unde poveștile prind viață și unde fiecare voce contează.

Alături de Asociația Ajungem Mari și trupa Iarmarock DP, Teodora Săcălean - jurnalistă și prezentatoare TV - a fost parte din organizarea acestui eveniment și ne-a împărtășit din experiențele sale profesionale și personale. Totodată, ne-a arătat că reziliența nu este un dar, ci o alegere pe care o facem în fiecare zi.
În spatele camerei și al microfonului, Teodora este mamă, fiică, soră, prietenă și colegă – iar la baza acestor roluri se află propria sa autenticitate.
A fost o seară emoționantă, atât pentru organizatori, cât și pentru public, dar și specială, pentru că trupa Iarmarock DP împreună cu Teo Săcălean au lansat, oficial, piesa „2 Pitici” și videoclipul acesteia (acum și pe YouTube și Spotify).

Evenimentul a avut scop caritabil, iar fondurile strânse sunt direcționate către terapia copiilor din centrele de plasament din județul Mureș.
Asociația Ajungem Mari este prezentă de 11 ani în județul Mureș, sub coordonarea Alinei Șandor, care, de mai bine de 10 ani, îngrijește atât de multe suflete și inspiră și ghidează o comunitate de peste 60 de voluntari dedicați. Unul din principiile care îi ține uniți și puternici pe acești voluntari este că: „Este mai ușor să construiești copii puternici, decât să repari aduți disfuncționali”.

A fost o seară de povești și reflecții, o seară despre solidaritate și speranță. Participanții au împărtășit momente deosebite, fiind uniți prin muzică, empatie și dorința de a face bine.

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11-12/2025

AMINTIRI DIN VIITOR

 

Lumina se joacă printre umbre,
Cântându-i sufletului ascuns –
Dă-mi lumea ta să o despic
Să vezi că-n ea găsești
Părți din mine,
Încredințate ție.
 
Ceva s-a sfârșit
Și o nouă cale se deschide,
Între atâtea neajunsuri
Măsurate-n clipe.
 
Ce distruge o mână,
O alta creează
Povești pentru chipurile
Ce-ntre zâmbete pendulează.
 
Nici îngerii nu scapă
Tentației de a fi om
De a iubi și prin materia
În care ne-am adâncit,
Aproape de tot.
 
În tensiunea puternică
 dintre viață și moarte,
Se naște contradicția
Dintre vino și pleacă.
 
În intimitatea nopții
Săruturile oamenilor nasc scântei
Ca licuricii, sclipind în beznă
Desenând contururi firave
Ale aleanului meu,
Ca niște amintiri,
Din viitor.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11-12/2025

Sursa foto:  https://pixabay.com/photos/adult-bonsai-hand-plant-portrait-1868109/

CU PĂRUL SUR ȘI OCHI CĂPRUI

 

Cu mers șotâng,
Înainta, greoi, în fața mea;
Nu mă grăbeam să-l ocolesc
Căci aveam timp,
Să stau și să mi-l amintesc.
 
Au trecut niște ani,
De când pășește același prag
În zilele obișnuite, cu treburi banale…
Mă-ntreb de m-a uitat.
 
S-a oprit lângă un perete,
Obosit și poate chinuit,
Voind doar un răgaz,
Să-și tragă sufletul,
pentru o vreme.
 
Trec pe lângă el și îl privesc
Direct în ochii săi căprui –
El nu mă recunoaște
Și nu-i nimic, îmi spun,
 
Căci eu știu că și acum,
La pieptul său, adunat în haină
Are un carnețel cu însemne
În care i-am scris și eu,
De atâtea ori, în atâta vreme.
 
Cu părul sur și umerii adunați,
Rămâne în spatele meu,
Întrebându-se, poate,
De mă știe de undeva,
Iar eu m-aș bucura,
Să știu că e așa –
Că mă caută-n memoria sa.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11-12/2025

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/lonely-adult-solitude-expression-2664830/