O ZI, O NOAPTE

 

Când ziua toridă se apropie de final,
M-așez în balansoar și fug de real
Pentru câteva clipe – bătăi de aripi –
Căci se poate și așa, să crezi în ele,
Când în suflet pictează tablouri dragostea.
 
Acolo, desigur, se țes multe povești
Ce amintesc dulce și crud
Cine sunt eu și cine-mi ești,
Fraze în care e prețios fiece cuvânt
Și toate rostite, prin glasul clar,
Armonios, ca un cânt.
 
Imaginea perfectă, păstrată în suflet
E a unei zile de vară, o plimbare –
Prin lanul de rapiță, când vântul
Îmi adie prin părul scăpat
De sub pălărie.
 
Era sau e o zi de vară
Sau poate o noapte din ea, la fel de caldă
Și nu știu, zău, ce îmi lipsește
Privind cerul liber, cu ochii larg deschiși
Și stelele lui, ce-mi sărută fruntea
Și obrajii încinși.
 
Cândva, brațele-mi erau deschise
Spre alte zări, de-acum închise
Spre zarea de nicăieri
Și de pretutindeni
Copleșită de atâtea...
aduceri-aminte.
 
Mă poartă înapoi la fereastră
Scârțâitul balansoarului gol
Și atingerea perdelei umflată de vânt
La granița dintre zi și noapte
Uitată de Timp, după cuvânt.
 
Trag nădejdea că trupurile
Distanțate prin necunoașterea din zi
Devin unul, noaptea,
Prin contrapunerea sufletelor
Din dorința pură de a fi.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal Mureșean, nr. 6/2025

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/night-girl-thoughts-sad-sitting-7371349/