SUD ȘI NORD

 

Uneori te aud,
Dinspre Nord, spre Sud.
 
Secvența ruptă dintr-un scenariu oarecare,
Îi cuprinde pe cei doi,
Împiedicați, adesea, pe aceeași cărare,
Cu direcție spre Sud și Nord,
În sensuri opuse, presărate cu dor,
Cu noduri de-ntoarcere nespuse auzului lor,
De către subsemnatul narator.
 
După o succesiune de pași,
- să le spunem ani, pentru pricepere –
Se face că sub un bătrân salcâm,
În noapte, târziu,
ea își lasă sufletul să respire,
Chemându-l, pe el, prin acorduri de vioară,
Iar el, dinspre Nord,
în culorile apusului sângeriu,
Răspunde muzicii ei,
prin cântec de chitară.
 
Povestea continuă, desigur,
Cu pași nesiguri, spre Sud și spre Nord,
Iar ecoul lor nu mai ajunge la auzul meu,
Martor-narator,
Când luminile lumii din nou se aprind.
 
De atunci nu mai aud și nu mai văd nimic,
Ce am știut scriind,
Până la chemarea zorilor.
 
Presupun, totuși, că,
la capătul tuturor drumurilor,
Vom gusta din același elixir,
Fiind mai prezenți în noi,
prin tot ceea ce suntem,
cu ale noastre trăiri;
 
Atunci ne vom dezbrăca de haina dorurilor,
Iar eu te voi vedea așa cum ești,
Prețios safir.

Versuri publicate în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 8/2024

Sursa foto: https://www.descopera.ro/galerii/20487086-test-de-cultura-generala-cine-a-inventat-busola?pic=1

Am iubit mereu piesa aceasta, mi se pare un exemplu cât se poate de clar de profunzime. Ar trebui să revăd filmul The curious case of Benjamin Button...