Sufletul este cu mult mai complicat și mai inaccesibil decât trupul. El e, ca să zic așa, acea jumătate a lumii care există numai în măsura în care omul devine conștient de ea. (...) C.G. Jung - Amintiri, vise, reflecții - consemnate și editate de Aniela Jaffé
Am fost nimic în punctul zero al existenței mele, iar azi... Azi sunt mai mult decât poate pricepe și admite mintea.
Mărturisesc că a fost crunt să privesc într-acolo, în zero, agățată de „acum” prin câteva fire neînțelese. Ce poți simți fiind o non-creație, un nimic? Durere.
Pentru a ajunge acolo, inima mi s-a dizolvat în neant, am trecut prin planuri, ca și cum aș vizualiza foile de ceapă și m-am trezit fără aer, fără respirație, fără corp.
Mă durea enorm să nu fiu și nu înțelegeam de ce doare, dacă nu am la ce să mă raportez. În vis, nu știam că am fost om, că am iubit și că am fost iubită, că m-am hrănit, că am creat; nu știam nici ce înseamnă să îmi potolesc setea, sau să gândesc, ori să mă doară carnea de pe mine, ori să-mi fie rupt sufletul în bucăți.
În momentul zero al creării mele, nu știam toate astea, dar mă durea, fiind descompusă atât de mărunt încât să nu pot fi adunată nici măcar pentru a fi ceva infim.
Exista totuși o chemare, de parcă conștiința era separată de mine și mă aștepta într-un alt spațiu. De acolo, mă chema, prin glasurile altora, însă nu știam ce e și nici ce mi se întâmplă, nici cine sunt ei.
Abia atunci când am simțit o spaimă care mă rupe, am trecut de la momentul 0, la momentul 1: o biată fărâmă, plutind aievea prin haos, care nu pricepe nimic din ce i se întâmplă, încotro se îndreaptă și de ce o face. Treptat și mai blând, am parcurs „foile de ceapă” în sens invers și mi-am înfipt unghiile în brațe, luându-mă în brațe, iubindu-mă, ca fiind creația Lui.
Acesta a fost o realitate, printr-un vis. Dar nu sunt convinsă că a fost doar un vis. Nu a fost nici coșmar. Am fost eu, lipsită de prețuire.
Nimicul ce am putut fi cândva, contează atât de mult azi! La ce m-aș putea raporta pentru a-mi iubi și aprecia fiecare celulă din tot ceea ce sunt, dacă nu aș ști cum e să fii nimic?
Ce suntem noi, fiecare în parte, dacă nu cele mai mari realizări ale noastre? Și dacă simți că nu ești, de ce nu ești?
Dacă ești nimicul altuia, fii totul pentru tine! Dacă ai fost nimic cândva, fii totul acum! Te meriți. Tu meriți. Contezi!
Prețuiește-te, iubește-te și fii liber, în tot ceea ce îți datorezi să fii. Azi ești o ființă superioară celei din noaptea adâncă a neființei.
-----
Urmarea acestei adânciri în visare...
Nu aș schimba nimic. Nu aș vrea altă culoare a ochilor și nici trup perfect, să-l văd doar pe acela și nu pe mine.
Aș alege aceiași oameni, aș face aceleași greșeli și aceleași fapte bune.
Aș alege să sufăr, să plâng, să urlu, să mă dau cu capul de pereți pentru a aprecia momentele senine, oamenii care mă iubesc și propriul zâmbet.
M-am născut atât de imperfectă într-o lume atât de modelatoare, încât e necesar să fiu zdrobită, adunată și reconstruită pentru a-mi purta cu mândrie capul pe umeri, cu tot ceea ce este în el.
Dacă societatea „cere” dezgolire, aleg să mă umplu cu tot ceea ce am nevoie pentru a cântări mai mult în lumea asta. Să atârn ca plumbul, când alții plutesc.
Iar dacă e adevărat că toți avem o sosie pe undeva, eu n-aș vrea s-o cunosc. Mi-a luat atât de mult timp să ajung la mine, încât nu mi-aș irosi energia să o descopăr pe ea.
Mi-ar plăcea ca fiecare dintre noi să-și investească această energie măcar în propria (re)cunoaștere. Ar fi minunat să știm exact ce privim în oglindă. Iar atunci când suntem jos... jos, de tot, să fim motivul real pentru care viața să merite a fi continuată și reorganizată.
Cea mai mare ignoranță e să aștepți ca magia să vină din exterior. Cândva, credeam și eu în unicorni. Apoi am învățat, pe propria piele, cât de mult costă ignoranța, subaprecierea. Nerecunoașterea. Am primit darul de a mă întoarce în punctul 0 al existenței mele pentru a conștientiza nimicul. Abia atunci am înțeles cât de mult sunt acum. Abia atunci mi-am îndreptat, cu adevărat, cea mai sinceră recunoștință către El.
Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026
Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/unicorn-sunset-magic-fantasy-4505114/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu