REVELAȚIE

 

Într-o liniște cosmică
am avut o revelație
mai scurtă ca o clipă,
în care m-am micșorat
și apoi din mică
am devenit lumină
din care priveam
spre pretutindeni,
simțind prea firesc
cerul, ce se dizolvă-n apă,
iar apa, scurgându-se-n aer,
devenind eter,
pe care îl absorb
când îmi mângâie ochii
prin razele lunii,
redându-mă nopții
cu el, galopându-mi prin corp,
expirat în salteaua
ce nu-mi mai e pat,
ci un loc aparte,
ce-mi ține plămânii dilatați.
 
Iată cum cerul
îmi circulă prin vene
și îl port în sânge,
cu cerbicie,
ținându-mi viața-n trup,
pe acest pământ,
cât va fi să fie.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/papadie-spor-iarba-natur%C4%83-5104436/