Între cer și pământ,
Deasupra noastră,
E acel tărâm
Unde nu există angoasă.
Dacă am întinde brațele
Și am închide ochii,
Poate că am atinge
această lume ce nu se arată.
Între iarba grasă
Și luna rece,
Alunecă mângâierile
Ce-n căutare de pricepere
Vor să plece.
Și de nu găsesc pricepere,
Mângâierile cresc,
Dând peste iubirea
Ce din inimi a pornit
Să aline dorul
Necontenit.
Pământul pe care calc
Îmi spune această poveste,
Dusă, mai departe, în lume,
Prin aerul cu parfum de sare.
Deasupra noastră,
E acel tărâm
Unde nu există angoasă.
Și am închide ochii,
Poate că am atinge
această lume ce nu se arată.
Și luna rece,
Alunecă mângâierile
Ce-n căutare de pricepere
Vor să plece.
Mângâierile cresc,
Dând peste iubirea
Ce din inimi a pornit
Să aline dorul
Necontenit.
Îmi spune această poveste,
Dusă, mai departe, în lume,
Prin aerul cu parfum de sare.
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 1/2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu