Timpul a încremenit.
Într-un decor format
Din asfaltul spart și ruinele serilor
în care se cântau romanțe,
Cu inimile pline de speranțe,
Trei inși, trecuți de a treia tinerețe,
Fredonează refrene
Din cântece perene.
Ancorată în betoane,
Îmi imaginez pământul moale,
Din care crește o cultură de lavandă
Pe verticală, ca o spirală,
Pe care să urc.
De acolo, de sus,
Luminile caselor
Se văd precum licuricii;
Se văd și regretele ce rătăcesc
prin fiecare dintre ele;
Deasupra acoperișurilor
răsună refrenele
Din vocile nealterate
Ale celor trecuți de a treia tinerețe,
Pe care îi privesc cu blândețe.
În inimile lor,
Amintirile sunt atât de vii,
Ducându-mă și pe mine
Direct în apogeul serilor
în care se cântau romanțe.
Într-un decor format
Din asfaltul spart și ruinele serilor
în care se cântau romanțe,
Trei inși, trecuți de a treia tinerețe,
Fredonează refrene
Din cântece perene.
Îmi imaginez pământul moale,
Din care crește o cultură de lavandă
Pe verticală, ca o spirală,
Pe care să urc.
Luminile caselor
Se văd precum licuricii;
Se văd și regretele ce rătăcesc
prin fiecare dintre ele;
răsună refrenele
Din vocile nealterate
Ale celor trecuți de a treia tinerețe,
Pe care îi privesc cu blândețe.
Amintirile sunt atât de vii,
Ducându-mă și pe mine
Direct în apogeul serilor
în care se cântau romanțe.
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 1/2025
Sursa foto: https://www.artline.ro/moda-anilor-interbelici-in-vechiul-bucuresti-29764-1-n.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu