SUNT AICI

Alerg, pierdută, într-o nebuloasă
Atât de adâncă, cu pereții înalți
Și grei, de piatră;
Un loc atât de rece,
de-mi îngheață sângele
Blocat în vene.

Cine ești tu? Unde sunt eu?
Ecouri din pereții de piatră
Se-ntorc fără milă,
luându-mi la trânte mintea răzvratită,
Silită să înoate în ape nemărginite.

Eu sunt tu
Și sunt aici, în tine!
Răsună o voce tandră,
Prin pereții de piatră,
Pereți ce încep să fie absorbiți
De cânturile înălțătoare
Ale unui om cu o chitară.

Mai spune-mi o dată...
Rostesc, fără să m-aud
Și fără să-mi mișc buzele
Prea amorțite în tot ceea ce înseamnă 

netimp.

Sunt aici, îmi spune vibrant
Și corpul mi se dezgheață,
Sângele își reia cursul, prin vene
Iar inima mă readuce la viață -
Sunt aici, pe drumul ales.

Aceasta este o continuare a poeziei

Drumul ales: https://andreeacioloboc.blogspot.com/2023/11/drumul-ales.html?m=1

Sursa foto: https://www.pexels.com/search/playing%20guitar/