Cerul scapără în asfințit. Sunt o binecuvântare aceste momente în care sunt aici, pentru mine și în
care îmi răsfăț simțurile cu toate frumusețile naturii.
O mică adiere de vânt îmi trece prin păr și peste buzele crăpate. Fiori îmi străbat corpul și e o senzație plăcută, să simt că sunt parte din acest moment, prielnic să reflectez. În acest mod, aduc în prezent ceea ce am văzut, sau ceea ce am simțit; îmi aduc aminte de ochii oamenilor, de ceea ce mi-au transmis; las să curgă din mine informațiile pe care le-am acumulat și așa, toate acestea, ajung să se reverse, împreună cu admirația mea, în pământul de sub picioare, în aerul și în cerul de deasupra și dincolo de ele.
Aparent, gândesc; dar în fapt, nu o fac. Mai degrabă îmi golesc mintea de gânduri, înțelegând, pur și simplu, mai mult decât am reușit atunci când mi-am dorit să o fac.
Mă inspir, asist, nu trag concluzii, dar primesc răspunsuri la întrebări nerostite. Zâmbesc mulțumită. Și mulțumesc.
Începe să picure. La început, stropii sunt mari și rari, apoi devin din ce în ce mai deși, până când totul – tot ceea ce am privit – devine o perdea opacă.
Când simți ploaia, adu-ți aminte de cele de mai sus și întinde mâna prin perdeaua opacă; poate nu vei vedea prea multe, dar vei simți totul mult mai intens.
Plouă torențial. Nu ne vedem, dar ne simțim, îndreptându-ne chipurile spre cer și închizând ochii. Balsamul pentru buzele crăpate este sărutul, dat de ploaie. Este sărutul, în ploaie.
O mică adiere de vânt îmi trece prin păr și peste buzele crăpate. Fiori îmi străbat corpul și e o senzație plăcută, să simt că sunt parte din acest moment, prielnic să reflectez. În acest mod, aduc în prezent ceea ce am văzut, sau ceea ce am simțit; îmi aduc aminte de ochii oamenilor, de ceea ce mi-au transmis; las să curgă din mine informațiile pe care le-am acumulat și așa, toate acestea, ajung să se reverse, împreună cu admirația mea, în pământul de sub picioare, în aerul și în cerul de deasupra și dincolo de ele.
Aparent, gândesc; dar în fapt, nu o fac. Mai degrabă îmi golesc mintea de gânduri, înțelegând, pur și simplu, mai mult decât am reușit atunci când mi-am dorit să o fac.
Mă inspir, asist, nu trag concluzii, dar primesc răspunsuri la întrebări nerostite. Zâmbesc mulțumită. Și mulțumesc.
Începe să picure. La început, stropii sunt mari și rari, apoi devin din ce în ce mai deși, până când totul – tot ceea ce am privit – devine o perdea opacă.
Când simți ploaia, adu-ți aminte de cele de mai sus și întinde mâna prin perdeaua opacă; poate nu vei vedea prea multe, dar vei simți totul mult mai intens.
Plouă torențial. Nu ne vedem, dar ne simțim, îndreptându-ne chipurile spre cer și închizând ochii. Balsamul pentru buzele crăpate este sărutul, dat de ploaie. Este sărutul, în ploaie.
Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 1/2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu