duminică, 9 iunie 2019

SFECLĂ ȘI BROCCOLI


Mi-am imaginat mereu că voi fi răbdătoare, calmă, calculată, că voi lua cele mai bune decizii și că voi crede în ele, fără să ezit.
Eram adolescentă, tolanită în pat și priveam tavanul. Gândurile îmi roiau prin minte precum albinele lui tataia prin stupi și deasupra lor. 
Adoram să mănânc fagure. Scoteam din gură doar ceara, ce mai rămânea din ea, după minute bune de mestecat. 
Azi, mă mulțumesc cu mierea la borcan, și mă mulțumește și mai tare gândul să știu că am luat-o direct de la vreun apicultor, și nu din magazin. Am așa, un sentiment de superioritate și siguranță, că e un produs mai bun decat cele de pe rafturile supermarket-urilor pe care le frecventez.
Acum... Tataia nu mai are stupi, iar eu nu mai sunt o adolescentă care are timp de stat în pat. Dar asta nu mă împiedică să continui să îmi imaginez lucruri, posibilități, perspective - așa îmi clădesc în continuare drumul. Visând și crezând.
În privința alimentelor, exceptând perioada din prima parte a copilăriei când nu înțelegeam ce mănânc și mi se putea da orice - știu că am cam facut mofturi sau cel puțin nu am fost deschisă la ideea de nou. 
În privința broccoli-ului mi-au trebuit mulți ani să ajung să îl apreciez. Mai exact, să apară Dominic în peisajul vieții noastre, aspect completat de anemia mea. 
Gustul lui e un pic ciudat, dar cu câteva condimente și introdus în anumite amestecuri de alte legume, devine chiar bun.
De obicei îl gătesc la abur, apoi văd eu cum îl folosesc - ca atare, simplu, cu puțină sare; în omletă; în chec aperitiv sau în tot felul de variante de budincă cu legume, ou și smântână (la cuptor).
Cât despre sfeclă, ea nu a fost respinsă chiar de la început, pentru că îmi plăcea supa de sfeclă pe care o făcea mama prietenei mele din copilărie.
Azi, o mănânc crudă, ca salată cu lămâie, sare și piper; la abur, apoi condimentată cu chimen și puțină sare. Tot pentru varianta de salată îmi place să o pregătesc și la cuptor. 
Vestita supă de sfeclă ușor picantă a rămas tradiție, și o fac destul de des.
Sfecla o mai introduc și în sucuri sau o folosesc ca sos pentru paste sau pentru un strop de culoare în chec aperitiv.
Aparent, daca pui pe masa de lucru un buchet de broccoli și o bucată de sfeclă roșie, parcă sunt respingătoare una lângă cealaltă, dar și separat, nu-i așa? Te gândești automat la gustul lor, mai ales cel din starea lor crudă. Dar dacă dai frâu liber curiozității și imaginației, poți face din ele niște minunății apetisante și, unde mai pui că sunt și sănătoase până la cer și înapoi. 
Azi, ele nu îmi lipsesc din bucătărie. Le folosesc des, îmi plac și le cumpăr cu drag, iar Dominic le adoră, Doamne Îți multumesc! :) 
Ei, cam așa și cu oamenii, că aici am vrut să ajung. Pot fi respingători sau de neînțeles, la prima vedere, la prima încercare de socializare, mai ales dacă nu avem timp să analizăm ce simțim, de fapt, vis-a-vis de ei. De exemplu, ce nu ne place sau ce ni se pare ciudat? Cu ce anume din ei nu rezonăm și de ce? Problema e la ei, sau la noi?
Dar viața... Pentru că viața are forma unui cerc, ne mai dă palme peste de cap, așa, de trezire. Și, spre exemplu, dacă acum 15 ani am subestimat un om, din varii motive, mai mult sau mai puțin întemeiate, poate că mâine vom depinde cu ceva de decizia lui, iar el ne va ajuta cu drag, fără să ne răspundă prin aroganța cu care a fost tratat cândva. Poate vom deveni și prieteni, sau doar cunoștințe vechi, care nu vom vorbi despre trecut.
O vom lua cumva de la început, ne va lega ceva ce a fost tăiat mult prea devreme, prea fără temei.
Sincer, din experiența cu cele două legume mai sus amintite, azi știu sigur că nu e o dovadă de înțelepciune prea mare să judec la prima vedere, fără să cunosc, mai ales fără să îmi doresc să fac asta. Mai sănătos ar fi să tac și să îmi văd de treabă, cum ar fi de propria ogradă, în care îmi pot investi energia, să fac curat, înainte de a critica ceea ce văd/aud despre alții.
Când fac budinca aia minunată de legume la cuptor, îmi amintesc mereu de asta. Dominic extrage din tavă legumele pe rând, le gustă, așa simple, înainte de a fi gătite, și le mestecă fericit. Nu se strâmbă la niciuna, nici la broccoli și nici la sfeclă, ci se bucură de gustul tuturor legumelor. 
Încă nu judecă. Și poate înțelepciunea nici nu îl va lăsa să facă asta vreodată, cine știe.
În continuare, mă voi gândi serios la sparanghel...

Sursa foto:
accentmontreal.com
The Kitchn (https://www.thekitchn.com/how-to-cook-broccoli-5-ways-167323)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu