miercuri, 13 decembrie 2017

HO! HO! HO!


O zi mohorâtă de decembrie, cel puțin așa se vede prin parbriz. 
Plouă plictisit, în timp ce oamenii își țin companie unii altora doar cu trupul. Spiritual, lumea devine din ce în ce mai goală...
Se aproprie sărbătorile de iarnă și stresul principal e mâncarea: să fie cât mai multă, că cine știe cine ne vine în casa hămesit. În fapt, aproape toți musafirii sunt sătui de prăjiturile artificiale - care nici în cel mai super vis nu au văzut ele ouă, lapte și unt - și eternele sarmale care, mâncate en gros și en detail, ne pot băga în spital.
Știu. Tradiție. Asta e scuza fiecaruia, că doar o dată în an e Crăciunul și trebuie să fie de mâncare. Multă mâncare. Iar cum banii sunt puțini, ca deh, nu ducem lipsă de ordonanțe și urgențe sau invers, e de la sine înțeles că nu se alegea calitatea, ci primează cantitatea. Nu de alta, dar să fie de unde, în caz că vine cineva...
A doua mare problemă: cadourile. Să-i luam și lui X, să-i luăm și lui Y, că poate și el ne ia, și să avem și noi ce da. Dacă nu ne ia, atunci am scăpat, nu dăm nici noi cadoul, îl dăm altcuiva.
Deci... Sa înceapă nebunia! Nebunia în trafic, în magazine, isteriile interioare că trebuie să se cumpere cutare și cutare lucru.
Azi am avut ocazia să ies din casă de doua ori, la ore diferite, și sa fiu prinsa în trafic, să stau de 4 ori la același semafor până să apuc să trec. Dominic a fost înțelegător și privea și el curios pe geam, deci am putut să analizez în voie mediul înconjurător, pe fundal de colinde.
Oamenii devin nervoși în aceasta perioadă și uită, ca de obicei, care este motivul principal al sărbătorilor, iar acesta nu este, în orice caz, mâncatul până peste limite care se lasă cu indigestii și nici băutul de spirtoase care te poartă pe aripile sale spre coma alcoolică.
Îmi răsună în timpane: ... "sa fim buni și darnici", "sa ne îndreptăm atenția spre cei nevoiasi"... sa fii bun și darnic, și sa ajuți oamenii care au nevoie de sprijin, sunt chestii pe care le poți face zilnic, dacă ai chef, nu trebuie să aștepți luna decembrie - pentru că omul nu mănâncă doar o lună pe an și nu doar o lună pe an se îmbracă. 
 
... Și plouă plictisit, de parcă ploii nu i-ar păsa de haosul de pe Pământ,  de goana după mâncare,  după brazi și după cadouri.
Apropo de acestea din urmă, cum rămâne cu cadourile alese și dăruite din suflet, personalizate, în funcție de nevoile si gusturile persoanelor cărora le dăruim; cum rămâne cu bucuria de a avea musafiri care îți vin în casă pentru că vor sa te vadă și să fie cu tine de Sfintele Sărbători,  și nu doar de aceea de a-ti întoarce vizita și cadoul oferit anterior; unde e mâncarea aceea gustoasă pe care femeile o pregateau cu drag, și nu o cumpărau în proporție de 80%...? Unde e zăpada,  unde e bucuria de merge la biserică (căci despre asta sunt sarbatorile),  unde e atmosfera aceea frumoasă care se așternea peste noi odată cu venirea lui decembrie și de care mie, cel puțin,  îmi e atât de dor? 
Poate că v-ati fi așteptat să scriu ceva frumos, în legătură cu Spiritul Crăciunului și liniștea și pacea sărbătorilor, ori despre bucuria pe care o transmit colindele.
De obicei, așa fac, și tot de obicei, așa simt. 
Dar azi... azi a fost doar o zi mohorâtă în care ceea ce am simțit a depășit limitele admise până acum de sufletul meu. Azi a fost prea mult... Nebunia fără rost a oamenilor parcă prea era în contrast cu ploaia, care se întindea leneșă pe parbriz...

Ho Ho Ho!  Să mai poftim și la iubire și la păsare de sine și de aproapele nostru, de la ce îi punem pe masă, la ce cadouri îi oferim și cum, și cu câte gânduri bune ne prezentam la ușa lui... Poate mai "scapam" și o vorbă bună și un colind care sa îi ajungă la suflet, așa cum se făcea odată, cândva.  

Sursa foto: https://ro.stockfresh.com/image/7936744/big-badass-santa-claus

joi, 7 decembrie 2017

RĂMÂI CU TINE


Avem în noi puteri nebănuite. Viața nu este una ușoară,  așa că fii mândru de tine ori de câte ori începi o noua zi și o sfârșești cu bine, seara, căci ești un învingător!
Cel mai bun exercițiu ar fi ca, înainte de culcare, după rugăciuni, să meditezi la ziua ce a trecut. Cu bune, cu greutăți și cu alergătură în stânga și în dreapta, atâta timp cât ești un om bun, nu cred că nu găsești nici un motiv care să iți bucure sufletul și sa te facă sa iți dorești mai mult și mai mult de la tine.
Nu te mulțumi niciodată cu puțin. Meriți totul și deții toate mijloacele necesare pentru a obține ceea ce îți dorești. Pastreaza-ti credința și nu te lasa niciodată. Vizualizează cu ochii minții cum ai reacționa,  cât de bucuros ai fi și cum s-ar îmbunătăți viața ta dacă ai ajunge sa iți îndeplinești visul. 
Expresia de "se putea și mai rau" înlocuiește-o cu "va fi mult mai bine, din ce în ce mai bine". 
Este cazul să te ridici, sa țintești cât de sus se poate și, cu încredere și cu bucurie, să te apropii din ce în ce mai mult de ceea ce te împlinește și te face să zâmbești. 
Nu renunța la iubire, ai grijă de sănătatea ta, aspiră la tot ceea ce e mai bun și mai frumos în viață și crede în tine și în Dumnezeu,  pentru că împreună sunteți cea mai completă echipă care ar putea să existe. 
Ori de câte ori ești tentat să te pierzi, adu-ti aminte ca nu ești singur și că ceea ce se întâmplă are un sens, chiar dacă acum ți se pare că nu exista; fii sigur că îl vei înțelege, atunci când lecția va fi parcursă, iar tu vei fi pregătit sa asimilezi ceva din ea.
Vei putea să iubești din nou, vei fi capabil să te ridici, să te vindeci și să îți continui drumul.
Orice ai face, nu te pierde. Rămâi conștient, rămâi cu tine. Simte-te bine cu tine, iubeste-te și oferă iubire. 

Sursa foto: http://www.wallcoo.net/paint/The_Fantasy_World_of_Josephine_Wall_2/kb_Wall_Josephine-The_Dryad_and_the_Tree_Spirit.html

marți, 28 noiembrie 2017

10 MINUTE

Este seară, sterilizez biberoane, strâng jucăriile de pe parchet, aranjez vasele în dulap, și îmi arunc privirea spre ceas: 22 fără 10 minute. Fără 10 minute. 10. Zece... piesa mea și a soțului de la nuntă. În primele zece secunde de când a început să se audă în boxe, m-am descărcat emoțional de tot stresul, de toată tensiunea și, de ce nu, chiar și de bucuria aceea care îmbracă forme nebunești, știind că urma să devin mireasă, să revăd  mulți oameni și unii chiar dragi, și chiar de departe... Pe ringul de dans m-am eliberat de tot ceea ce am acumulat în plus în mine, de tot ceea ce era prea mult și nu mai puteam duce.
Revenind la cele 10 minute, ce poți face cu ele? Câte se pot întâmpla în acest scurt interval de timp?
De câte ori poți spune „te iubesc” cuiva? Oare câte îmbrățișări încap în cele 10 minute? Dar lacrimi? Cate lacrimi de suferință pot curge în doar atât de puțin timp și, cât de greu trec ele, minutele, când așteptarea te apasă sau când doar 10 minute te despart fizic de reîntâlnirea cu un suflet drag?
Câte inimi încetează să mai bată și câte suflete, aparent noi, fac cunoștință cu lumea aceasta? Câți nu își strâng mâna, poate, pentru ultima oară și câți,  oare, se bucura de primul sărut?  Și totul în doar 10 minute. Acele 10 minute. Sau chiar aceste  minute. În timpul când eu mă învârt cu treburi prin casă...
... Ei bine, să spunem că am terminat cu ele pe ziua de azi. Energia mea s-a cam epuizat, dar mai păstrez puțin de tot din ea pentru o baie mult așteptată în care să stau sub dus și să nu mai gândesc, golindu-mi mintea în încercarea de a urmări cursul picăturilor de apă.
Apoi, relaxată, mă voi duce lângă Dominic să ne spunem rugăciunile. Chiar dacă doarme, știu ca mă va simți și că spiritual îmi ține companie.
Și da, după aceea voi merge în dormitor, unde mă voi face una cu patul. Patul mult așteptat.
În 10 minute se pot întâmpla prea multe. Se pot schimba vieți. Se pot abate umbre asupra vieților. Fiți oameni buni și nu mai lăsați urâciunea să vă macine, căci nu știți când începe numărătoarea inversă. Prețuiți-vă! Și fiti recunoscători pentru ceea ce aveți în jur, de la om, la animal și la obiect și la tot ceea ce atingeți și vă face bine...
Ignorați clepsidra timpului, însă nu o uitați, căci nici ea nu vă uită!

Sursa foto:  churchsociety.org