SECVENȚE

Pe o bancă de ciment,
cu genunchii adunați sub bărbie 
inspir, îmbătată de briza mării
și cu ochii pierduți în malurile ei,
în care-și sparge valurile;

Admit că îmi smulge câteva gânduri
pe care ele, valurile,
mai neastâmpărate ca sufletul meu,
le vor dulce departe, în adâncuri.
 

Sub cerul ce nu se termină 
în ochii mei și nici sub fruntea ta,
îmi simt stomacul atât de mic
ca strâns într-o curea 
devenind eu, toată, un corp
mișcător, plutitor, în maya... 
 
Sub pălăria acestei idei,
cerul capătă contururi noi
și culori aproape ireale,
ce se potrivesc cu tot pământul 
cu ale sale margini curbate,
strângând laolaltă emoție 
iubire, iluzie și naivitate.
 
Apa spumegă la picioarele mele,
prelungindu-se leneș
pe sub banca de piatră,
trăgând după ea, 
spre a fi duse în larg
nisip, gânduri răzlețe 
și frânturi din inima mea. 
 
În lateral, în dreapta,
o barcă se izbește de ponton,
asemănând sunetul ei ritmic
cu un geamăt de om.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 3/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/gull-bird-water-bird-sea-bird-3491309/