DESCÂNT

În zadar...
Picur din mine stropi de apă,
Mari, greoi,
Pe un pământ însetat - 
Un sol ce-mi cerșește 
Mai mult, să-i dau,
Mai mult, să-mi vindec
Prin uscăciunea lui
Rănile, 
să-mi facă scoarță.

În zadar...
Florile-mi dezmiardă pielea
Și-mi parfumează inima,
Zâmbindu-mi dulce,
Mai dulce decât...

Mai aproape de mine 
Prin suflu proaspăt și cânt,
Decât atunci când...

În zadar...
M-adoarme noaptea
Prea adânc, mult prea profund,
Încât cad, 
din aproape în aproape,
Până mă scufund în mine
Tot mai departe,
De o lume-iluzie,
O lume frumoasă,
Ca o piesă de teatru 
Neînțeleasă, precum...

Aievea, aievea...
Mi-am spus că sunt mai mult;
Mult mai mult de-o clipită,
Și-am adormit visând 
Că dansez printre stelele în care
N-am simțit pământ arid 
Care să-mi tragă sufletul 
Atât de adânc în el,
Încât să nu mai simt parfumul
Florilor și al tău, 
Prea scufundată în abisul nopților 
Din care nu m-am mai trezit,
Decât căzând,
De jos, în sus, 
Printr-un descânt

Al meu.

Sursa foto: https://folclor-romanesc.ro/mitul-ielelor-stapanele-vantului/

UNDE PÂLPÂIE LUMINA

 

Câte gânduri
îmi trezesc fiori reci,
în tot corpul adunat
la pervazul unei ferestre,
dintr-o casă,
ridicată sub cerul Tău liber...
 
Și ce doruri mă cuprind,
pierdută-n marea fulgilor de nea,
departe de blândețea
florilor de mac!
Tabloul fragilității lor
mă face să-mi regret
starea de amorțeală,
doar pentru o clipă.
 
Pe unde-mi galopezi, inimă,
departe și fără de rost?
încă te aștept,
să mi te-ntorci în piept...
Mă găsești chiar aici,
unde pâlpâie lumina.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 2/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/stars-snow-night-village-man-6194008/ 

APELE OGLINZII

 

În apele oglinzii
Răsună mugetul valurilor
Ce se sparg în sufletul meu
Absorbidu-le.
Absorbindu-te.
 
Mă chinuie fiecare celulă
Reașezându-se-n mine,
Clasificându-mă-n arhiva
Legămintelor intangibile.
 
Ele continuă să răsune,
Prelungindu-se-n silabele
Ce mi se adună în minte,
Continuându-mă în strofe,
 
Proiectându-mă în oglindă
Și oglinda se înclină
Să-și verse apele în lume,
Prin valuri de cuvinte...

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 2/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/notebook-grades-stationery-draw-2246457/ 

FLORI DE GHEAȚĂ

 

E prea iarnă încât
să-mi fie gândul la cireșii înfloriți;
Nu-mi iese calculul
zilelor luminoase
Și mă obosește ritmul
lipsit de vlagă,
aproape înțepenit.
 
Imi e dor
să sar, copilărește, peste umbra ta;
colind, astfel, prin închipuiri alese,
prin anotipuri în care
propria minte
îmi joacă feste,
fredonând cântece fără sonor.
 
Doi guguștiuci
Străbat, în zbor, via pusie;
O fi sonetul lor de amor,
cel ce ne dizolvă în distanță?
Căci le simt căldura
prin florile de gheață.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 2/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/soap-bubble-frozen-1986657/