duminică, 14 iunie 2026

DACĂ SUFLETUL MEU

 

Dacă sufletul meu
Ar fi în formă de patrulater,
Atunci dintr-un colț al său
s-ar auzi un suav ecou
ce-mbracă haină de cântec,
ca o damă elegantă,
în sacou, pantofi cu toc
și dres cu plasă.
 
Acordurile de chitară
Plutesc deasupra petalelor
Unei flori de trandafir,
Răscolind dulceața unor clipe
Din amintiri îndepărtate,
Amorțindu-mi degetele și
Umplându-mi mintea cu șoapte.
 
În sufletul patrulater
Ecoul e ca o vorbă parșivă
Lăsată aievea în deșertul aerului
Să lovească-n fiecare colț
Și ca o făptură răzvrătită
Se-ntoarce să răscolească
În multiple feluri,
Inima nepregătită.
 
Iar inima nepregătită
Determină făptura umană
Să-și țină unghiile înfipte-n margini
Și să dea din picioare,
Într-o viață caducă
Dulce și amară.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/prim%C4%83var%C4%83-u%C5%9For-pan%C4%83-de-pas%C4%83re-4069804/

REVELAȚIE

 

Într-o liniște cosmică
am avut o revelație
mai scurtă ca o clipă,
în care m-am micșorat
și apoi din mică
am devenit lumină
din care priveam
spre pretutindeni,
simțind prea firesc
cerul, ce se dizolvă-n apă,
iar apa, scurgându-se-n aer,
devenind eter,
pe care îl absorb
când îmi mângâie ochii
prin razele lunii,
redându-mă nopții
cu el, galopându-mi prin corp,
expirat în salteaua
ce nu-mi mai e pat,
ci un loc aparte,
ce-mi ține plămânii dilatați.
 
Iată cum cerul
îmi circulă prin vene
și îl port în sânge,
cu cerbicie,
ținându-mi viața-n trup,
pe acest pământ,
cât va fi să fie.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/papadie-spor-iarba-natur%C4%83-5104436/

joi, 11 iunie 2026

ÎN SURDINĂ

 

Cam așa ne trece viața –
Noi, pășind regular,
Respectând un ritm,
În care fericirea e o urare
Ușor abstractă,
Ca un zgomot de fundal.
 
La fel stă treaba și cu iubirea:
Tânjim la ea, o idolatrizăm,
O scriem prea ușor,
Apoi prin vorbe o spurcăm,
Dându-i pasiunii haine prea mari,
Neajustate de un croitor.
 
Iubirea cere drept tribut
Adevărul ființei care ești:
Să fii onest, să fii curat
Atunci când o împărtășești;
 
Iar de o simți în suflet,
Nerevendicată,
Jertfă pentru ea îți va fi
Truda în singurătate,
Pentru a contempla adânc
La ale lumii concepte
Și de a-ți întoarce pielea
Pe ambele ei fețe.
 
Chiar și în cel mai crunt dezechilibru,
Viața își va găsi un ritm aparte;
Pentru că te așează-n ea
Și de nu te reechilibrezi chiar tu,
Bucățică cu bucățică,
Vorbele dulci și suave
Vor fi doar zgomote-n surdină,
Nerecunoscute de inimă.
 
Și atunci da,
Se justifică, pesemne,
Când unii spun că doar atât s-a putut;
Lumea e o creație care cere,
Te vrea complet, te vrea mult,
Te cere de tribut.
 
Adesea, ce simt e antiteză,
Forțându-mă să stau
Mai mult în anamneză.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Prea bine (mi) se potrivește piesa asta ...



luni, 8 iunie 2026

MOMENT DE REFLEXIE. ȘI-AM FOST NIMIC

 

Sufletul este cu mult mai complicat și mai inaccesibil decât trupul. El e, ca să zic așa, acea jumătate a lumii care există numai în măsura în care omul devine conștient de ea. (...) C.G. Jung - Amintiri, vise, reflecții - consemnate și editate de Aniela Jaffé
 
În acest text este vorba despre evoluție. Despre creștere, alegere, cădere, reconstrucție. Dar până la acestea, punctul de pornire a fost nimicul. Căci da, am fost nimic.
Am fost nimic în punctul zero al existenței mele, iar azi... Azi sunt mai mult decât poate pricepe și admite mintea.
Mărturisesc că a fost crunt să privesc într-acolo, în zero, agățată de „acum” prin câteva fire neînțelese. Ce poți simți fiind o non-creație, un nimic? Durere.
Pentru a ajunge acolo, inima mi s-a dizolvat în neant, am trecut prin planuri, ca și cum aș vizualiza foile de ceapă și m-am trezit fără aer, fără respirație, fără corp.
Mă durea enorm să nu fiu și nu înțelegeam de ce doare, dacă nu am la ce să mă raportez. În vis, nu știam că am fost om, că am iubit și că am fost iubită, că m-am hrănit, că am creat; nu știam nici ce înseamnă să îmi potolesc setea, sau să gândesc, ori să mă doară carnea de pe mine, ori să-mi fie rupt sufletul în bucăți.
În momentul zero al creării mele, nu știam toate astea, dar mă durea, fiind descompusă atât de mărunt încât să nu pot fi adunată nici măcar pentru a fi ceva infim.
Exista totuși o chemare, de parcă conștiința era separată de mine și mă aștepta într-un alt spațiu. De acolo, mă chema, prin glasurile altora, însă nu știam ce e și nici ce mi se întâmplă, nici cine sunt ei.
Abia atunci când am simțit o spaimă care mă rupe, am trecut de la momentul 0, la momentul 1: o biată fărâmă, plutind aievea prin haos, care nu pricepe nimic din ce i se întâmplă, încotro se îndreaptă și de ce o face. Treptat și mai blând, am parcurs „foile de ceapă” în sens invers și mi-am înfipt unghiile în brațe, luându-mă în brațe, iubindu-mă, ca fiind creația Lui.
Acesta a fost o realitate, printr-un vis. Dar nu sunt convinsă că a fost doar un vis. Nu a fost nici coșmar. Am fost eu, lipsită de prețuire.
Nimicul ce am putut fi cândva, contează atât de mult azi! La ce m-aș putea raporta pentru a-mi iubi și aprecia fiecare celulă din tot ceea ce sunt, dacă nu aș ști cum e să fii nimic?
Ce suntem noi, fiecare în parte, dacă nu cele mai mari realizări ale noastre? Și dacă simți că nu ești, de ce nu ești?
Dacă ești nimicul altuia, fii totul pentru tine! Dacă ai fost nimic cândva, fii totul acum! Te meriți. Tu meriți. Contezi!
Prețuiește-te, iubește-te și fii liber, în tot ceea ce îți datorezi să fii. Azi ești o ființă superioară celei din noaptea adâncă a neființei.
-----
Urmarea acestei adânciri în visare...
Nu aș schimba nimic. Nu aș vrea altă culoare a ochilor și nici trup perfect, să-l văd doar pe acela și nu pe mine.
Aș alege aceiași oameni, aș face aceleași greșeli și aceleași fapte bune.
Aș alege să sufăr, să plâng, să urlu, să mă dau cu capul de pereți pentru a aprecia momentele senine, oamenii care mă iubesc și propriul zâmbet.
M-am născut atât de imperfectă într-o lume atât de modelatoare, încât e necesar să fiu zdrobită, adunată și reconstruită pentru a-mi purta cu mândrie capul pe umeri, cu tot ceea ce este în el.
Dacă societatea „cere” dezgolire, aleg să mă umplu cu tot ceea ce am nevoie pentru a cântări mai mult în lumea asta. Să atârn ca plumbul, când alții plutesc.
Iar dacă e adevărat că toți avem o sosie pe undeva, eu n-aș vrea s-o cunosc. Mi-a luat atât de mult timp să ajung la mine, încât nu mi-aș irosi energia să o descopăr pe ea.
Mi-ar plăcea ca fiecare dintre noi să-și investească această energie măcar în propria (re)cunoaștere. Ar fi minunat să știm exact ce privim în oglindă. Iar atunci când suntem jos... jos, de tot, să fim motivul real pentru care viața să merite a fi continuată și reorganizată.
Cea mai mare ignoranță e să aștepți ca magia să vină din exterior. Cândva, credeam și eu în unicorni. Apoi am învățat, pe propria piele, cât de mult costă ignoranța, subaprecierea. Nerecunoașterea. Am primit darul de a mă întoarce în punctul 0 al existenței mele pentru a conștientiza nimicul. Abia atunci am înțeles cât de mult sunt acum. Abia atunci mi-am îndreptat, cu adevărat, cea mai sinceră recunoștință către El.

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/unicorn-sunset-magic-fantasy-4505114/



luni, 1 iunie 2026

NUDITATE (II)

 


Ferestrele tăcute
Ascund o dezmierdare surdă,
A unui trup gol,
Atât de gol, încât e mai aproape
De dematerializare
Și atât de departe
De o viață-n revelație.
 
Un trup peste care se așează
Goliciunea profundă –
Aceea ce mătură tot,
Ca o furtună,
Aruncând cu bucăți de lut
În tot ceea ce apucă...
 
Și când el, trupul,
Rămâne mai gol ca goliciunea,
Se va așterne-n tăcerea
Cea mai adâncă,
Nemaizărind lumină
Prin ferestrele opace
Din prăpastia în care zace.
 
Atunci el, trupul,
Se va ridica spre a-și croi
Cu degete tremurânde
Veșmânt, dar nu spre a se ascunde,
Ci pentru a-și îmbrățișa trupul,
Prin tot timpul trecut,
Descoperindu-i armonia,
Astfel încât noul glas
Ce-și cântă cântecul,
Să treacă prin ziduri și ferestre.
 
N-a mai vrut acolo;
căci nuditatea e rece, goală.
Nuditatea doare.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 4/2026

Sursa foto: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/848447/

SCIZIUNE

 


Presupun că fiecare respirație,
chiar și sacadată,
ar trebui tratată
cu entuziasm inepuizabil;
De asta ar trebui
să ne amintim
cât e de importantă
fiecare clipă,
furată de timp.
 
Am ales și reales
Să iubesc fără explicații
… acea clipă din zi
Când soarele arde-n apă,
Iar seara își întinde mrejele
Tentaculele unei nopți în devenire;
Preț de câteva momente
în aceeași apă
luna se oglindește
privind chipul soarelui
ce n-o mai alungă.
 
De' nu s-ar pune praful
peste slovele scrise-n amurguri,
ce-mi ard sufletul,
Poate că-n bătaia timpului
ne-am putea opri pașii
doar pentru a fi alături,
sau stângul unuia
în fața dreptului altuia,
Creând umbre-n răsărituri!
 
Dacă mi-aș rupe-n două existența
într-una aș avea ochii verzi
și obrajii arși de soare,
pistruiați, pe alocuri
și părul roșcat, răsfirat,
asupra portretului
pe care mi-l pictez
pentru cealaltă viață,
Dintr-o azi.
 
Azi, pictez și
doi pași în spate mă ajută
să-mi adâncesc irșii căprui
și tenul măsliniu,
într-un episod hilar
din care nu mai înțeleg nimic;
Și atunci pictez orice, dar nu pe mine,
nu pe mine, cu părul castaniu,
liber și rebel,
O eu, creată, la rându-i,
în cealaltă
 
Cum aș putea fi completă,
Cu o sciziune sufletească
Pe care o tot port după mine
Prin lumi conceptuale?

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 4/2026



A II-a ediție a Galei Autenticita, la Târgu Mureș - dialog între modă, fotografie și artă

 


În seara de 16 mai, în spațiul încărcat de istorie și eleganță al Palatului Culturii din Târgu Mureș, a avut loc cea de-a doua ediție a Galei Autenticita, eveniment organizat de Asociația Culturală Olympia, Olyimpia Models Romania și Consiliul Județean Mureș - un proiect cultural și creativ care își propune să aducă împreună designeri vestimentari, artiști și iubitori ai frumosului, într-un cadru dedicat autenticității și expresiei artistice contemporane.
Încă de la intrare, invitații au fost întâmpinați de universul vizual creat de artistul fotograf Alexandru Moldovan, cunoscut publicului sub numele de Alex Ovex. Expoziția sa fotografică a deschis simbolic gala, oferind o incursiune sensibilă în estetica feminității și a identității asumate. În centrul imaginilor s-a aflat Carmina Cotfas, câștigătoarea concursului Miss Universe România 2021, fiind implicată direct în organizarea evenimentului.


Dincolo de expresia artistică a imaginilor, proiectul fotografic semnat de Alex Ovex a evidențiat și dimensiunea profesională a fotografiei. Pornind de la concepția că fotografia nu e doar imagine, ci legatura dintre cel care privește și cel care se lasă privit, artistul explorează prin obiectiv nu doar estetica vizuală, ci și procesul interior al modelelor sale, transformând ședința foto într-o experiență de redescoperire personală. Publicului i-au fost prezentate și două lookbook-uri conceptuale dedicate Carminei Cotfas și Ioanei Iliescu - albume ce depășesc ideea clasică de portofoliu și devin adevărate declarații despre identitate, încredere și autenticitate feminină. Dacă în imaginile Carminei se remarcă naturalețea femeii care domină și îmblânzește camera prin expresivitate și siguranță de sine, universul vizual al Ioanei Iliescu surprinde procesul unei metamorfoze interioare, al unei feminități care se descoperă și se afirmă treptat.
Gala a fost prezentată de Cosmin Criste, care a subliniat de la început ideea centrală a evenimentului: întâlnirea dintre modă, artă și autenticitate, într-un spațiu dedicat creativității. Ulterior l-am remarcat și în postura de model în cadrul prezentării Pasha men’s wear.
Primul moment artistic a aparținut tinerei Salomeea Nicoară, gimnastă de performanță în vârstă de 11 ani, care a impresionat prin grație și disciplină scenică, revenind cu încă un moment și spre finalul evenimentului.
Deschiderea prezentărilor de modă i-a aparținut tânărului designer Tudor Halațiu, cu colecția „Fool Me Once SS 2026”, construită în jurul ideii de renaștere, curaj și redefinire a identității. 
A urmat apoi prezentarea Olympia Models România Kids cu ținutele create de Dorina Cotfas, dedicate noilor generații de modele, fiind expresia inocentă a eleganței.
Colecția „Lumina ascunsă”, semnată de Mia Ardelean, a mizat pe puritatea albului și pe ideea unei eleganțe construite prin echilibru și control, în timp ce Maria Surd a prezentat „Imperial Glow”, un manifest dedicat femeii puternice, sigure pe sine, care își poartă grația cu rafinament.
O apariție conceptuală aparte a fost colecția „No Skin”, realizată de Mekker Alice, unde estetica sculpturală a devenit limbaj pentru fragilitate, vulnerabilitate și forță feminină. 
Mai apoi, momentul violonistic oferit de Szabo Sara a adus publicului o clipă de introspecție și emoție pură.
Evenimentul a continuat cu prezentări variate, de la colecțiile dedicate copiilor semnate de Rodica Pușcaș și magazinul Juveline, până la creațiile sofisticate ale Amaliei Florea, inspirate din ideea visului feminin și a magicului.
Unul dintre cele mai puternice momente ale serii a fost colecția „Sculpturi în lumină”, semnată de Claudiu Lungu, inspirată de operele lui Constantin Brâncuși. Rochiile au urmărit linia corpului asemenea unor sculpturi vii, într-o estetică unde romantismul și arta s-au întâlnit într-un firesc natural.
De asemenea, elevii designeri Colegiului Național de Artă (Radu Miruna, Rus Marina, Ungur Sunamita, Ercsey Anna, Halațiu-Roman Anne, Budai Anita, Dászkel Blanka, Marton Lilla și Kiss Ajna) coordonați de profesoara Cocis-Demeter Evelin, au demonstrat că sensibilitatea artistică și atenția pentru detaliu continuă să definească noile generații de creatori.
Colecția „All About Eve”, semnată de Loredana Curea, inspirată din iconografia bisericilor maramureșene din secolele XVIII-XIX, a propus o reflecție asupra identității feminine, asumarea și depășirea normelor sociale. Simbolul șarpelui, prezent recurent în creații, a devenit metafora recunoașterii de sine.
Au urmat accesoriile elegante prezentate de Mala Leather Studio și colecția vestimentară „The Art of Bloom”, realizată de Simona Șpan, unde florile supradimensionate și materialele fluide au construit o imagine a feminității delicate, dar puternice.
Eleganța masculină a fost reprezentată prin colecția Pasha Men's Wear, axată pe rafinamentul croiului clasic reinterpretat modern, iar închiderea serii a aparținut colecției C&Y by Cristi și Yuliia Toma — o adevărată simfonie a albului și a eleganței feminine, desfășurată pe acordurile muzicii compozitorului Ludovico Einaudi.
Finalul galei a fost marcat de momentul pianistic susținut de Natalia Negruț, o încheiere delicată și profund emoționantă pentru un eveniment în care moda, fotografia și arta au demonstrat, încă o dată, că autenticitatea rămâne cea mai puternică formă de expresie.

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Alte imagini de la eveniment:





Vernisaj al sensibilității și al artei la Studium Hub

 


Joi, 7 mai 2026, în sala Studium Hub din Târgu Mureș, a avut loc vernisajul expoziției semnate de trei pictori sângeorzeni: soții Magyari Iuliana și István, alături de doamna Marin Iuliana.
Evenimentul a fost prezentat de doamna Moldovan Irén, persoană activă în cadrul manifestărilor culturale organizate în comuna Sângeorgiu de Mureș și nu numai, o constantă susținătoare a artei și a culturii locale.
De asemenea, primarul comunei Sângeorgiu de Mureș, domnul Sófalvi Sándor Szabolcs, a fost prezent încă de la începutul vernisajului, adresând câteva cuvinte celor prezenți și exprimându-și susținerea față de cei trei artiști. Cu umor și căldură, domnia sa a mărturisit că ar merge oriunde pe harta lumii acolo unde artiștii sângeorzeni i-ar dori prezența în asemenea momente speciale.
Fiind invitată să particip la acest eveniment și să iau cuvântul, am avut bucuria de a-i felicita personal pe artiști, pentru operele lor, pentru sensibilitatea și emoția transmise prin fiecare lucrare, dar și pentru talentul lor desăvârșit.
Am admirat tablouri florale de o fragilitate vie și aparte, peisaje și portrete purtând o tăcere profundă și plină de sens, lucrări grafice devenite simboluri ale unor trăiri interioare, dar și creații abstracte care nu se explică, ci se simt - în abstract, poți fi ceea ce îți dorești, poți înțelege ceea ce alegi, fără nevoia vreunei explicații.
Programul artistic a fost întregit de intervențiile emoționante ale doamnei Corina Ceaușescu și ale preotului-poet domnul Baricz Lajos, precum și de cântecele pline de energie interpretate de domnul Szántó Árpád.
Expoziția poate fi vizitată până în data de 30 iunie 2026, la Studium Hub, str. Bolyai nr. 15 (subsol), Târgu Mureș.

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 5/2026

Mai multe imagini de la vernisaj: