sâmbătă, 31 decembrie 2022

Marele salt

 

În poza de mai sus o aveți pe stimabila. Azi mi-am spus scorpio-woman, inspirată fiind de posterul lui Dominic. Mă rog, acolo e Spiderman, dar nu mă voi autointitula păienjeniță, ci rămân la zodia mea, tot în familia nevertebratelor arahnide.
Retrospectiva anului 2022 fiind ceva mai complicată, m-am gândit că ar fi mai simpatică una în ceea ce privește chiar ziua de azi, 31 decembrie, ultima zi din an. 
Am petrecut-o, în mare parte, în bucătărie, pentru că, pe lângă scris și citit, da, îmi place să gătesc și să experimentez chestii noi, deși nu le mănânc. 
Prin mancare, energia mea ajunge cel mai repede în interiorul oamenilor 😀 La asta poate nu v-ați gândit. 

Iată o parte din ce am gospodărit:

1. Orez cu creveți (plus usturoi, ardei kapia, vin, etc.). Creveții au fost gătiți, în primă fază, la aragaz apoi, pentru câteva minute, așezați deasupra orezului, în cuptor)

2. Cartofi cu broccoli la cuptor (plus ouă, smântână, condimente cât cuprinde. Cartofii și broccoli au stat la abur cam 30 min înainte de a fi puși în cuptor)

3. Pâine de casă, frământată de ale mele mâini și prăjitură cu mălai și nuci. Ceea ce e simplu, ajunge mai ușor la inimă. Așa, ca iubirea 🙂

4. Salată de vinete, sos cu smântână și usturoi și salată de sfeclă (gătită la abur, apoi condimentată cu chimen, ulei și zeamă de lime):

4. Pentru El Dominic 😀 am pregătit o porție rapidă de paste la cuptor, cu ton, smântână, mărar și puțin cascaval. Tocmai am scos oala din cuptor, așa că îmi scuzați prezentarea.

5. Și evident, nelipsitul pește, pentru seara de Anul nou. Am ales biban de mare, condimentat cu usturoi și un amestec din ulei, vin alb, rozmarin și habar nu am ce am mai pus pe acolo. Nu-i fac poză, că bietul de el e întreg și urmează să fie pus în cuptor pentru următoarea oră - cât fac o baie, să-mi scot solzii din păr.
Cum am putut să iau pește necurățat? Iată o nouă enigmă. 

Acestea fiind spuse, vă doresc să aveți parte de un An 2023 binecuvântat cu tot ceea ce își dorește, în mod real, sufletul vostru. Să fiți iubiți și să iubiți și să nu vă opriți din evoluție. 🙏

P.S. Nu, nu m-am apucat de mâncat carne 😀 Voi servi din cartofii aceia cu broccoli și din salata de sfeclă. 

P.S. 2 Evident că voi bea Prosecco. Mult Prosecco 🤭

P.S. 3 La ora 12 noaptea îmi voi pupa cățeii - sper să treacă cu bine prin etapa de bubuituri. 

P.S. 4 Am pregătit pergamentul cu dorințele pentru 2023. S-ar putea să îl țin ocupat o vreme pe Dumnezeu, dar sunt convinsă că ne ascultă pe toți, în același timp. Și da, voi face și eu una-alta, deci va fi o combinație între acțiunile viitoare și rugăciuni.
Doar n-am venit pe aici numai să gătesc 😊

LA MULȚI ANI!!!


marți, 27 decembrie 2022

Întrebări, răspunsuri și cugetări - Ancheta Cadran

 


Ancheta CADRAN (text publicat Revista Cadran, Jurnal mureșean, nr. 12/2022)

1.      Ce a însemnat anul cultural, literar 2022 pentru voi?
2022 este o haină pentru aceste 365 de zile care vor rămâne, în curând, în urmă și ne vom aminti de ele ca fiind trecut.
Recunosc faptul că mi-am propus ceva, iar acel ceva pare să prindă contur anul viitor și nu în anul curent, cum îmi doream, dar m-am bucurat de „mersul înainte” al culturii – și anume, de noile publicații ale colegilor mei și nu numai. În ceea ce mă privește, nu sunt dezamăgită.
Am constatat cu bucurie faptul că oamenii nu renunță la cartea scrisă, la sentimentul unic și magic de a răsfoi paginile unei cărți, sau ale unei reviste.
Public și eu periodic texte literare într-un domeniu virtual, dar nimic nu poate înlocui sentimentul de mândrie pe care îl am atunci când îmi privesc și răsfoiesc propria carte din bibliotecă.
Cred în literatură, în scriere, în cărți. Și anul 2022 este un an frumos din acest punct de vedere, raportându-mă la acei oameni care nu lasă cultura să piară și au mereu ceva de transmis.
 
 
2.      Ce v-a dat, ce v-a luat starea de pandemie, din punct de vedere cultural, literar?
Pandemia, în general, mi-a luat obloanele de pe ochi.
După o perioadă de răzvrătire în care nu înțelegeam ce se întâmplă cu noi și ce se va întâmpla cu libertatea noastră, m-am întors exact spre persoana de care am tot fugit, de-a lungul anilor: spre mine. Și de aici nu mai aveam unde să fug; a trebuit să îmi recunosc că îmi place să scriu și să citesc și că am nevoie de mai mult timp pe care să îl aloc acestui domeniu, pentru a mă simți împlinită.
Încă mai lucrez la acest aspect și recunosc că progresele le-am simțit exact în perioada de pandemie.
Și s-a mai întâmplat ceva important: mi-am recunoscut că, mai presus de orice profesie și funcție, sunt scriitoare - ceea ce compun, sunt părți din mine și cuvintele scrise sunt ceea ce rămân în urma mea.
 
3.      Care sunt așteptările de la 2023?
Anul 2023 va fi rezultatul a ceea ce am sădit până acum și ceea ce îmi doresc să se întâmple, adică o combinație frumoasă între rugile adresate lui Dumnezeu, urmate de acțiunile mele fizice.
Voi face tot ce ține de mine să evoluez, să scriu mai mult, să fiu fericită și mulțumită; va fi un an fructuos, din punct de vedere cultural și ceea ce trebuie să fie, în general.
Credința este cea care înlătură, într-un mod elegant și natural, orice eventuală barieră care apare pe parcursul vieții.
Deci totul se poate, atâta timp cât există credință.

joi, 22 decembrie 2022

TU DOAR CONTINUĂ

 


Multe gânduri îți trec prin minte
Când calci apăsat pământul,
Îndreptându-te spre a lui nemărginire,
Departe de limite, unde te poartă avântul.
 
Acolo te așteaptă o ea,
Precum o nimfă, în varianta ta feminină,
O muză atât de dragă pentru a-ți dori nemurirea,
Plămădită, parcă, doar pentru a te completa.
 
Există un loc unde te lași, fără teamă, în abandon
Și devii atât de conștient de propria-ți măreție încât
Te pierzi în pace, hoinărind prin timpuri și locuri,
Atras de Cunoașterea ce ți se-arată și nu numai atât...
 
Desigur că te-ntrebi,
De ce ar trebui să părăsești beatitudinea completă,
Pentru un loc în care intri cu fruntea-n ziduri
Și nu o mai ai pe ea?
 
Învață din perspectivele vieților trăite
Cu inimi frânte, din a minților lupte,
Pentru a experimenta iubirea
Cu a ei dulceață de neînlocuit.
 
Când în lumea aceasta fără limite
Îți afli sufletul pereche, într-un moment oarecare,
Iar el vrea să crească, să cunoască,
să plece de lângă tine pentru a gusta durerea,
Lasă-l liber, căci se va întoarce,
Dar în alte clipe.
 
Continuă doar să calci apăsat pământul
Și ridică-ți ochii frumoși spre cer
Măcar din când în când,
Pentru a fi una cu stelele,
Să se bucure și îngerii de privirea ta;
Inspiră aer în plămâni, cât poți tu de adânc
Și acum ascultă-i, când îți vor cânta...
 
Apoi, când glasul lor se stinge încet,
Oprește-ți și tu pașii, unde te-ai afla,
Sub bolta cerului albastru, decorat cu stele,
Căci acolo, în acel loc, te așteaptă Ea.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 12/2022.


ASCULTĂ LINIȘTEA

Târgu-Mureș, în Cart. Aleea Carpați.


 În lumina felinarului, fulgii de nea par a se îndrepta într-un mod sigur spre pământ.
Și totuși, unii dintre ei se abat de la traseul lor, doar pentru a mi se topi pe buze.

Am aprins o lumânare și urmăresc jocul flăcării sale.
Până acum câteva clipe aveam numeroase planuri în minte; unele le-am și rostit cu voce tare, pentru a-mi fi clare. Gândurile roiau în jurul capului meu precum fluturii... și erau de toate mărimile și culorile.
Las totul baltă și mă așez pe canapea. În fața mea, pe măsuță, lumânarea arde în ritmul ei liniștit, ademenitor. Ascultă liniștea au fost cuvintele care mi-au fost șoptite, fără a fi rostite, atunci când roboteam și am decis sa iau o pauză, pentru că am simțit că asta este ceea ce vreau să fac cu adevărat. Să iau o pauză de la lume.
Atunci când mă reculeg, obișnuiesc să închid ochii - consider că mă ajută să mă îndepărtez mai ușor de tot ceea ce îmi distrage atenția. Uneori se întâmplă să adorm, dar nu cad într-un somn obișnuit, cum se întâmplă noaptea, ci este o „decuplare” profundă și de scurtă durată, în care, deși nu sunt conștientă, îmi este benefică, căci simt asta atunci când deschid ochii.
Azi mi-am propus să îmi depășesc limitele și să ajung la mine într-o stare de conștiență deplină, cu ochii deschiși, privind, pur și simplu, flacăra lumânării.
În jurul meu viața continuă firesc, cu ale ei activități. Dar eu m-am oprit să ascult liniștea. Și liniștea sună sublim. Nu este un fragment gol, cum credeam, ci este o ajungere la pace, în interior, precum o adiere. E ca și cum, atunci când ești singur și nu știi încotro să o apuci, sau cu ce să începi, pentru că ești dezorientat, de nicăieri apare cineva care îți ia mâna în mâna sa și îți arată drumul, făcând cu tine câțiva pași în acea direcție.
Liniștea este un interval în care ai opțiunea să te regăsești, ori de câte ori simți nevoia, fie pentru că te-ai pierdut, fie pentru că vrei mai mult de la tine.
Liniștea nu este o tăcere deplină; ea poate fi sunetul de fundal al ploii, poate fi ecoul iubirii mele, poate fi gânguritul meu, de atunci, din timpurile când m-am născut și am început să îndrăgesc această lume, deși părăsisem temporar un loc unde eram completă.
Dansez adesea în hora nebuniei și râd, în timp ce pășesc natural, ținându-mă de mâini cu alți participanți. Dar când sufletul mă cheamă și am nevoie să-l aud mai bine, ascult liniștea, pentru început. Acolo, înăuntrul meu, această stare îmbracă haina evoluției, cu gust dulce-acrișor, pe alocuri, dar cu efect înălțător.
La un moment dat, după ce o voi depăși în profunzime, voi sesiza acordurile la harpă ale îngerilor, care își revarsă mereu dragostea asupra mea.
Până atunci, însă, mă întorc spre îndemnul Ascultă liniștea...

Articol publicat în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 12/2022.

joi, 8 decembrie 2022

VĂLUL DE PE UMERI

 


Îmi trec degetele peste buzele între-deschise
Și-mi privesc ochii adormiți –
Desenez spirale pe sticla aburită
De care mă apropii când respir.
 
Privesc în reflexie.
Înfășurată în mătase neagră,
Mă simt atât de ușoară, de parcă plutesc;
Spune-mi, tu, cea din oglindă,
spune-mi ce trăiri aduci
Din alt univers?
 
În fața tabloului consolidat
În oglinda mare, cu ramă veche,
Curiozitatea și nevoia de pricepere
Mă poartă cu gândul spre un pictor
Ce m-a redat cu tremur și emoție
Atent și fidel, cu acuratețe.
 
Treizeci și doi a fost numărul
Prin care s-a suflat cu putere,
Să-mi clatine din minte orice temeri
Și de pe umeri să cadă
vălul ce mă acoperea,
așezându-se lin pe podea.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11/2022.

Sursa foto: https://www.garbo.ro/articol/Psihologie/6701/relatiile-oglinda-iubirea-ca-reflexie-principiul-oglinzilor-in-psihologie.html

PROFUNDE ȘI AIURELI


Fără gânduri, fără prea multe griji,
Plini de tinerețe și avânt
Spre anii care vin,
Ne-am luat la alergat,
Unul după altul,
Mai bine de-un deceniu
Și încă câțiva ani,
Găsindu-ne în aceeași viață,
Printre norii diafani.
 
Unul ancorat în lumea ce se vede,
Altul, veșnic cu capul printre stele,
Crezând în etern și-n nemurire,
Chiar și atunci când celălalt
îi spune să-și revină în fire...
 
Stăteam treji în nopțile târzii,
Unul cu poftă de dulce,
Celălalt de amăreli,
Vorbeam despre profunde
Și despre aiureli.
 
Trecut-au anii peste chipurile noastre
Și n-am îmblânzit timpul,
Cum mulți își doresc;
Pentru că n-am luptat cu el
În nici o clipă,
Ci am pășit înainte,
cu pasul ferm.
 
Nouă ne place în jungla
Din minunatul terestru,
Unuia prea mult,
Celălalt încă se întinde spre stele,
Uneori vorbind cu ele,
Spre deliciul celui ancorat.
 
Știi tu, ne-am maturizat, am spune
Și totuși, pe-nserat,
Îți recunosc în șoaptă că îmi e dor
Să fim aceia fără temeri,
Diferiți, după cum bine ne știm,
Unul cu poftă de dulce,
Celălalt de amăreli,
Să ne facem timp, ca altădată
Să vorbim despre profunde
Și despre aiureli.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11/2022.

Sursa fotohttps://destepti.ro/cele-mai-celebre-stele/

ȚI-AM SPUS ÎN AMURG

 


Ți-am spus atunci, în amurg,
Că am o stea a mea,
ce mă așteaptă în fiecare seară,
Nevrând nimic altceva decât
Să fiu în pace cu mine
Și, din când în când,
să îmi ridic ochii spre ea.
 
Ce mai viață! Ce mai minunăție,
Nu-i așa, ochilor, ce mă priviți
De parcă aș fi o alta, cumva renăscută
Diferită de acea eu, din cealaltă zi?
 
Cuvintele de ieri sunt veridice,
Ca și azi, de altfel și ca în orice altă dată
Căci adevăr nu ocolesc în slove și mi-am promis
Că voi crede cu sufletul până-n abis.
 
Simțăminte. Ne lăsăm purtați de ele,
Până departe, în marea cea albastră,
Peste apele-i învolburate și pe sub valuri,
Binecuvântând gurile mari de oxigen.
 
Aproape de mal, cocoțați pe o stâncă
Doi copii își țineau minile încrucișate
Și își zâmbeau, în apusul soarelui,
Încercând să îl cuprindă într-ale lor brațe,
Și să-l ascundă între piepturile lor.
 
Ți-am spus atunci, în amurg
Că viața nu e deloc ușoară,
Însă este și va fi o minune,
Ca un desert plămădit din multă iubire
și un strop de ciocolată amară.

Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11/2022

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/coasta-mare-pietre-cer-nori-7569813/