Îmi trec degetele peste buzele între-deschise
Și-mi privesc ochii adormiți –
Desenez spirale pe sticla aburită
De care mă apropii când respir.
Privesc în reflexie.
Înfășurată în mătase neagră,
Mă simt atât de ușoară, de parcă plutesc;
Spune-mi, tu, cea din oglindă,
spune-mi ce trăiri aduci
Din alt univers?
În fața tabloului consolidat
În oglinda mare, cu ramă veche,
Curiozitatea și nevoia de pricepere
Mă poartă cu gândul spre un pictor
Ce m-a redat cu tremur și emoție
Atent și fidel, cu acuratețe.
Treizeci și doi a fost numărul
Prin care s-a suflat cu putere,
Să-mi clatine din minte orice temeri
Și de pe umeri să cadă
vălul ce mă acoperea,
așezându-se lin pe podea.
Și-mi privesc ochii adormiți –
Desenez spirale pe sticla aburită
De care mă apropii când respir.
Înfășurată în mătase neagră,
Mă simt atât de ușoară, de parcă plutesc;
Spune-mi, tu, cea din oglindă,
spune-mi ce trăiri aduci
Din alt univers?
În oglinda mare, cu ramă veche,
Curiozitatea și nevoia de pricepere
Mă poartă cu gândul spre un pictor
Ce m-a redat cu tremur și emoție
Atent și fidel, cu acuratețe.
Prin care s-a suflat cu putere,
Să-mi clatine din minte orice temeri
Și de pe umeri să cadă
vălul ce mă acoperea,
așezându-se lin pe podea.
Poezie publicată în Revista CADRAN, Jurnal mureșean, nr. 11/2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu