 |
Iată cum, în prag de
seară,
Cuvintele nu întârzie s-apară...
|
Nu știi niciodată, când te îndrepți spre acolo, pașii cui
te urmează cu fidelitate.
E un fel de loterie:
s-ar putea să pierzi sau să câștigi, să
plângi sau să râzi, dar întotdeauna dorința ta trebuie să fie undeva pe
la mijloc, pentru că și perfecțiunea este relativă.
Spre exemplu, există și avantaje de care beneficiezi
atunci când pierzi, cum ar fi izbirea de/trezirea la realitate și nașterea
voinței și a forței de a te ridica și de a continua.
Pe de altă parte, atunci când balanța norocului se
înclină spre tine, nimeni nu îți poate tăia elanul, nimeni nu îți poate reteza
aripile și nimeni nu te poate trezi din starea de beatitudine.
Teoretic. Și totuși, cineva sau ceva încerca să
intervină, să te oprească. Ca un ghimpe în care te înțepi atunci când îți e
lumea mai dragă, când crezi că acel trandafir frumos îți aparține ție și numai
ție și că ai dreptul să-l rupi din mediul lui.
De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că fericirea ta nu
este pe placul tuturor. Pentru că suma celulelor tale (TU) nu prezintă aceeași
valoare în ochii tuturor.
S-ar putea să ai mulți prieteni și totuși să te simți
singur.
S-ar putea să te simți singur și să îți sară în ajutor o
armată de oameni care îți vor deveni prieteni.
Ceea ce ar trebui să îți fie clar în acest moment este că
atunci când sufletul zvâcnește în tine de dorința de a face ceva frumos, de a
realiza ceva pur, ascultă-l. Do it.
Să nu fie nici mai târziu, nici mâine, nici altădată. Just do it...
Nu degeaba se spune că viața e ca o loterie. Doar că e
una ușor trișată. Lista câștigătorilor a fost stabilită cu ceva timp în urmă,
înainte de marea extragere pe care o așteptăm de parcă ar fi după noroc, după
cum pică...
End of story. But to be
continued...
