LIBERTATE

 

Când cu ochii privesc văzduhul,
Urmărind norii, în dansul lor hipnotizant,
Un pescăruș, apărut de nicăieri,
Își fâlfâie mândru aripile - 
Oprindu-se galeș, preț de două clipe,
Între cer și pământ, 
deasupra mea.

Înconjurată de garduri înalte,
Ce-mi marchează "proprietatea",
Îmi spun, admirând înaripata:
Ce vedere spectaculoasă,
Ce creație minunată ești!
Continuă-ți drumul liber, 
Să nu te oprești! 

Mai presus de orice opulentă zidire,
Care tot rol de îngrădire are,
E cerul liber, 

aerul curat ce scaldă plămânii

și vindecă boala omenirii,
Apa ce curge fără voia lumii 
Și iarba verde și grasă, 
Ce crește singură din pământul
pe care nu-l vom căra cu noi în spate,
Atunci când va bate orologiul
Să mergem în cealaltă parte.

Ei bine, pescărușul mării, 
rătăcit, pare-se prin noile vremuri,
Are încredere în forța proprie și zboară,
Departe, în zarea largă, 

în libertate,
Unde nu există moarte;

Mai rămân o vreme înțepenită,
Privindu-l - un punct mic acum, 
pe cerul senin.
Cât de sublim! Cât de sublim...

Sursa foto: https://apnd.ro/biodiversitate/pasari/larus-minutus-hydrocoloeus-minutus-pescarus-mic/ 

Una din piesele mele preferate, care parcă se potrivește cu libertatea din versurile de mai sus :) 

FILE DE CONCEDIU

 

Vara lui 2021. Până acum, a fost un an interesant, cu multe provocări, cu experiențe benefice pentru suflet. Îmi place să spun că devenim tot mai înțelepți, odată cu trecerea timpului și ca nu îmbătrânim în zadar.

Am revăzut marea și da, e la fel de frumoasă. Ne-am dus mai spre Năvodari, acolo unde stațiunea Mamaia e ca altădată.

Nu am stat mult, însă ne-am bucurat de o vreme minunată, o plajă frumoasă și condiții de cazare excelente. 

Desigur, câteva zile la Marea Neagră costa cât un sejur în Turcia/Grecia, dar să spunem că eram conștienți de ceea ce alegem, așa cum a fost în toți anii precedenți.

În momentul acesta, eu scriu și Dominic doarme cu capul pe picioarele mele.

Cred că au trecut vreo 15 ani de când am călătorit ultima dată cu trenul...

Mi-a fost dor să-mi adun gândurile, uitandu-mă pe geam, să aud zgomotele lui specifice, în frânare, sau în macaz.

Și totul a pornit de la ideea lui Dominic, care își dorea de mult să bifăm o asemenea excursie.

Prin urmare, nu am ezitat când, după câteva zile la mare și alte câteva zile la bunici, trebuia să o luam din loc și să ne apropiem de casă.

Nu a trecut mai mult de o săptămână și jumătate de când am plecat în concediu și totuși, parcă a trecut o eternitate.

M-am reîntors într-o lume care doar îmi lasă impresia că mă așteaptă mereu, în același loc.

De fapt, anii trec și în această parte, trec cu viteză peste copilăria mea, peste adolescența mea, peste viața de tânăr adult.

M-am trezit în viața de femeie, cu un copil de 4 ani și jumătate, care calcă pe aceleași poteci pe care, în alte timpuri, alergam pe acolo cu niște piciorușe la fel de mici precum ale lui Dominic.

Mi-am revăzut bunicii, verii cu care am copilărit, însoțiți de nepoții mei (o minunată potrivire a sorții, să reîntâlnim toți, după atâția ani de când au plecat din România).

Am dormit din nou în aceeași casuță care a găzduit atatea generații, ai cărei pereți cunoaște atâtea povești...

Dis-de-dimineață, tataia ne-a condus la tren, iar eu o priveam pe mamaia cum ne face cu mâna din poartă. Înfofolită într-un halat turcoaz, nu s-a oprit din făcut semne până nu ne-am îndepărtat bine de tot de casă.

Desigur ca mi s-a făcut inima cât un purice. Mereu e crunt să-mi iau la revedere.

Dar mergem mai departe.

Hoinăreala noastră mai continuă puțin.

Da, încă mai avem puțin până să ne întoarcem la viețile noastre, pentru a ne prinde iar în hora din care abia ce ne-am smuls.

CINE SUNT EU?

Psih. Elena Mazuru

01.04.2015



https://theraprap.wordpress.com/



Cine sunt eu?
Iubita a batut la usa Preaiubitului ei.
- Cine bate? a intrebat din interior Preaiubitul.
- Eu, a raspuns iubita.
- Pleaca! Aceasta casa nu ne poate cuprinde pe amandoi.

Iubita a plecat si a meditat ani de zile la cuvintele Preaiubitului ei.

Intr-o buna zi, s-a intors si a batut din nou la usa.

- Cine bate?
- Tu!... si usa s-a deschis imediat.

 

 

 

Moş Crăciun sportiv

http://poze-de-craciun.blogspot.ro/2009/12/imagini-de-craciun-haioase.html

Septimiu Cioloboc                                        

24 Decembrie 2016

 

       Ne bucurăm că am mai prins un Crăciun, dar mai şi lucrăm. „C-aşa-i în tenis”, vorba regretatului Toma Caragiu. Cei care sunt de serviciu... servesc, însă game-ul îl iau alţii. Sunt unii care se fofilează şi fentează tot meciul, dar mai ales în preajma sărbătorilor. Aşa că pe teren rămân doar luzării. Aşii sunt la vestiare, printre sarmale cât mingile de..., de tenis, spre exemplu. Au luat cu ei până şi fileul. Fileul de somon. Însă punctul lor forte este radordajul, împletit din metri de cârnaţi şi caltaboşi. Vedeţi, sunt... tobă de tenis!

       Să trecem şi la popice. După ce pista cu bunătăţi a fost rasă de pe suprafaţa sălii, maeştrii se întrec la sticle doborâte. De vin..., „iată vin co-lin-dă-tori, floriiile dalbe,...” Trebuie să recunosc, nu prea mă pricep la popice, că mă ameţesc.

       Dar îmi place ciclismul. Câţi dintre creştini nu dau la pedale, în casă, după ce s-au ghiftuit, pentru a mai da jos din kilograme. Că sportul preferat al multora este să înfulece în două zile ce au cumpărat de la hiper-market în două săptămâni. Şi dă-i la pedale, până vecinul de jos bate în tavan, că nu poa’ să doarmă. Cum cu ce bate în tavan?!! Bate cu prăjina.

       Şi iată-ne la atletism. Ei, aici cea mai iubită probă este fuga de răspundere. Toţi aleargă de colo colo pentru a prinde un brad mai nu ştiu cum, un cadou mai ieftin, o sacoşă mai plină,... şi ştafeta se predă înainte de Anul Nou: „Du-te, fă, la magazin şi cumpără aia, aia şi aia. Să treci şi pe la farmacie, că mă doare ficatu’, şi nu-i de la box”. Când sportivii se aşează în block-start-uri sare câte unul şi se smiorcăie: „Cum, şefu, am zis eu că aş vrea să lucrez de Crăciun?! Eu am bilet cu reducere în Turcia”. Ba, nu! Nu în Turcia, că acolo e tir curat, şi nu cu arcul. Că nu suntem pe vremea bravului Wilhelm Tell. Chiar aşa, hai să luăm la ţintă mărul din gura purcelului rumenit şi să ne urăm sărbători fericite. Dar cine mai taie astăzi purcei. Păi întrecerea în asta constă: să fie porcul cât mai mare, să ajungă, măcar până la Bobotează. Şi dă-i... şi luptă! „Da’ ce sport o mai fi şi ăsta?”, vorba aceluiaşi Toma Caragiu.

        Poftim, am ajuns şi la alpinism! Însă aici chiar că nu mă bag. Că trec sărbătorile şi le vine petrecăreţilor să se arunce în prăpastie la gândul că trebuie să coboare la poalele serviciului. Din ditamai Raiul pe Pământ.

        Aşa că, nu-i mai bine de noi, ăştia care lucrăm şi de Crăciun şi de Revelion?

        Hai noroc şi să vă aducă Moşul sănătate, că zile libere au grijă alţii să ne sloboadă pe horn!

        Ah, uitasem! Mai este un sport preferat de mulţi: se numeşte curling.

        Vă pup!

      

Pentru cei pasionați de scris

Vă invit cu drag să vă publicați scrierile pe acest blog! Contactați-mă sau trimiteți conținutul spre publicare la adresa de e-mail andreea.cioloboc@gmail.com.